Misiunea, scopul și mesajul lui Isus Cristos

de T. Austin-Sparks

Capitolul 3 - În Evanghelia după Luca

Doamne, avem atâtea pentru care să Te lăudăm, iar starea noastră de nevoie continuă nu ne răpește recunoștința față de Tine. Trebuie să mărturisim că Tu ai fost plin de înduare și credincios față de noi. Până în prezent am primit ajutorul care vine din partea lui Dumnezeu și vrem să continuăm și de azi-nainte și orice cerere pe care o facem o facem cu mulțumire. De aceea, venim în această dimineață cu rugămintea de a ne acorda ajutorul Tău reînoit. Avem întâlniri laolaltă, slujiri, cântăm cântări, avem binecuvântarea părtășiei dar toate acestea, Doamne nu vor rămâne dacă Tu nu faci o lucrare veșnică astăzi. Această lucrare să rămână în noi toată viața noastră aici și să fie văzută prin roade în viața care va veni. Ai milă de nechibzuința noastră, ai milă de slăbiciunea noastră și ajută-ne să vorbim și să auzim pentru folosul nostru veșnic. Cerem toate acestea pentru slava preaiubitului Tău Fiu, Domnul Isus, Amin.

Luca 3: 23, 38:
”Isus avea aproape treizeci de ani, când a început să înveţe pe norod; şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli... fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu”.

Făcând legătura și cu cele discutate deja, dați-mi voie să vă amintesc ce am spus: Noul Testament în întregime se ocupă de cele trei aspecte – misiunea, scopul și mesajul lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Am mai spus că fiecare dintre cele 27 de cărți ale Noului Testament conțin unele aspecte ale misiunii, scopului și mesajului lui Isus Cristos. Altfel spus, Noul Testament Îl prezintă pe Isus Cristos prin cele trei aspecte. Am mers mai departe și am văzut câteva aspecte din cărțile Noului Testament. În Evanghelia după Matei am văzut temelia creștinismului și anume: Domnia și puterea absolută a lui Isus Cristos. În Marcu am văzut activitatea Domnului Isus sub călăuzirea Tatălui Său. Am văzut că lucrarea pentru Dumnezeu trebuie să reiasă în întregime din supunere față de El. Desigur, există mult mai multe de spus despre aceste două Evanghelii.

Mergem acum la cea de-a treia Evanghelie, Evanghelia după Luca.

Trebuie să întrebăm: cine era Luca? Căci numai așa putem să cunoaștem mesajul, cunoscându-i autorul. Nu putem accentua atât cât ar trebui că întotdeauna metoda lui Dumnezeu este de a transmite mesajul Său prin viața spirituală a mesagerului, și nu de a pune mâna pe un om și de a-l trimite la bibliotecă pentru a citi cărți, ci de a face din mesagerul Său o carte. Oamenii trebuie să fie în stare să citească mesagerul și să vadă mesajul lui Cristos în el. Nu cred că îndrăznesc să detaliez mai mult!

Aceasta este adevărat mai ales în cazul lui Luca. Știm că el a fost un tovarăș de-al Apostolului Pavel. I s-a alăturat într-o anumită perioadă și într-un anumit loc și a fost tovarășul său de drum pentru multă vreme în slujirea sa, iar în cele din urmă, în închisoarea din Roma, Pavel scrie: ”Numai Luca este cu mine.” (2 Tim. 4:11). Știm din scrisoarea către Coloseni că Luca era medic, căci Pavel vorbește despre el ”Luca, doctorul preaiubit” (Col. 4:14). Cred că de acest ”doctor preaiubit” sunt legate o mulțime de lucruri, el fiind doar scânteia care aprinde focul. Apostolul Pavel este singurul care vorbește despre Biserică ca fiind ”Trupul lui Cristos” și de multe ori el aseamănă Biserica cu trupul fizic. El vorbește de mădularele Trupului: mâini, picioare, urechi, ochi, toate mădularele fiind dependente unele de altele, având nevoie unul de celălalt, toate alcătuind un singur Trup. Pavel folosește un cuvânt din greacă pe care prietenii noștri medici îl apreciază: ”sindesmoză”. Sindesmologia este știința țesuturilor ligamentoase și datorită ligamentelor toate mădularele sunt bine legate împreună și funcționează.

De unde a căpătat Pavel toate aceste noțiuni? Îmi pot imagina cum Pavel și Luca călătoreau împreună în lungile lor călătorii vorbind despre Biserică. Iată-l pe fratele Luca spunând: ”Pavel, nu este oare Biserica asemenea trupului omenesc ale cărui mădularele, ligamentele și funcționare alcătuiește trupul?” Și Pavel spune: ”Îți mulțumesc frate Luca. Sunt sigur că Duhul Sfânt m-a învățat ceva. Într-o bună zi, când voi avea timp, voi scrie aceste lucruri.” Iar Pavel a avut destul timp în camera sa din închisoare, unde a scris scrisorile către Efeseni și Coloseni, care vorbesc în întregime despre Trup.

Toate acestea sunt foarte interesante, dar cred că ele poartă un mesaj. Avem în mijlocul nostru câțiva doctori, iar voi, doctorilor, trebuie să aveți o lumină specială asupra Trupului lui Cristos și trebuie să vă folosiți cunoștința în scopuri spirituale. Și nu numai doctorii. Cu siguranță că toți trebuie să folosim cunoștința pe care o avem în scopuri spirituale.

Ei bine, să ne întoarcem la Luca. Știm că el a scris două volume. Volumul 1 este Evanghelia sa și Volumul 2 este Cartea Faptele Apostolilor. Din nou, cine era Luca? Ei bine, am spus că el era medic, dar el era grec, singurul grec din cele patru Evanghelii. Ne spune că el a petrecut ceva timp în cercetare. Pentru a ajunge doctor, desigur, a trebuit să facă destule cercetări, dar apoi s-a întors de la a mai face cercetări medicale spre a face cercetări cu privire la istoria lui Isus. În primul capitol al Evangheliei sale el ne spune că a găsit cu cale să cerceteze cu de-amănuntul tot ce se putea cunoaște despre Isus.

Luca, nefiind evreu nu știa Vechiul Testament, așa că primul lucru pe care trebuia să-l facă era să ia Vechiul Testament și să-l studieze cu de-amănuntul de la bun început. Aceasta se găsește în capitolul 3! Îl urmărește pe Isus pe parcursul întregii istorii până în Vechiul Testament până ce ajunge la Adam. Aceea a fost o lucrare bună, o cercetare originală! Luca spune că voia să-i ofere lui Teofil, prietenul său, datele cele mai precise cu privire la Isus. Nu numai că a studiat cu de-amănuntul Vechiul Testament, dar a călătorit chiar până la Nazaret pentru a face un lucru foarte delicat – cred că numai un doctor putea face așa ceva. A mers s-o întrebe pe mama lui Isus despre nașterea Sa și apoi el scrie aceste lucruri. Maria îi spune lui Luca tainelele nașterii lui Isus.

Evident, Luca a avut nevoie nu doar de o singură călătorie pentru a efectua acele interogări. Se pare că el a mers la Betleem pentru a vedea arhiva nașterilor și deceselor și pentru a descoperi în acele documente străbunii lui Isus. Mai trebuie să dau alte detalii? Priviți la primele capitole ale Evangheliei lui.

Deci Luca era un cercetător atent, deosebit, dar observați următorul lucru: el voia să scrie toate acestea pentru prietenul său Teofil. Aceasta își pusese el de gând, dar Duhul Sfânt avea mult mai mult în gând! Luca nu știa că el scria Biblia. Niciodată nu i-a trecut prin cap că după douăzeci de secole, un grup de oameni strânși într-un sat de munte, numit Aeschi studiază ceea ce el a scris pentru prietenul său Teofil.De asemenea, de-a lungul tuturor secolelor oamenii au studiat scrierile lui. Duhul Sfânt avea gânduri mai înalte chiar decât ale lui Luca.

Niciodată nu știm ce va face Duhul Sfânt cu ceea ce scriem. Deși noi nu scriem Biblia, poate scriem o scrisoare sau o broșură și mulți ani după aceea descoperim că cineva a fost binecuvăntat toți acești ani datorită acelei scrisori sau acelei broșuri. Oridecâte ori scrieți, rugați-vă mai întâi! Cereți ca Duhul Sfânt să vă facă să lucrați mai bine decât știți voi.

Desigur, toate acestea sunt doar fragmente ale mesajului și nu mesajul în sine. Ajungem acolo imediat.

Luca continuă asocierea lui Isus cu Adam, apoi cu un prunc, iar apoi Îl înfățișează în slavă. Observați ultimul lucru pe care îl spune în Evanghelia sa? ”El (Isus) i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.” (Luca 24:50-51).

Am ajuns la esența mesajului: fiul lui Adam, Pruncul din Betleem, Omul slăvit din cer. Luca Îl prezintă pe Copilul lui Adam pe tot parcursul până ce Acesta ajunge Omul slăvit din cer. Vedeți voi contextul imens al Evangheliei după Luca? Contextul este: rasa umană de la început până la sfârșit. Adam a fost primul om al rasei umane. A fost creat de Dumnezeu după un plan divin măreț. Cu privire la el se spune: ”I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui” (Psalm 8:6). Gândul lui Dumnezeu în Adam pentru rasa umană a fost ca el să stăpânească. Acesta este planul revelat al lui Dumnezeu pentru rasa umană, dar cunoaștem tragedia umană: rasa umană în primul Adam și-a pierdut chemarea divină. Puneți un cerc în jurul acelui cuvânt ”pierdut” și avem deja cheia mesajului lui Luca.

Rasa umană și-a pierdut moștenirea divină deoarece și-a pierdut legătura corectă cu Dumnezeu. Toată Evanghelia după Luca este rezumată într-un verset: ”Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut." (19:10). Observați termenii: ”Fiul omului a venit să caute și să mântuiască.” - aceasta este misiunea (a venit), scopul (să caute) și mesajul (să mântuiască)! În Adam stăpânirea universală a fost pierdută datorită rasei umane. În Avraam, poporul ales și-a pierdut moștenirea, sămânța lui Avraam, după carne, și-a pierdut moștenirea. Noul Testament vorbește mult de acest lucru. Acel popor ales a fost chemat de Dumnezeu să împlinească o vocație specială – o vocație cerească printre celelalte neamuri ale acestei lumi. Dumnezeu a spus lui Israel: ”Domnul te va face să fii cap, nu coadă” (Deut. 28:13). Ei au fost chemați de Dumnezeu să fie instrumentul guvernamental printre neamuri, dar poporul ales și-a pierdut vocația cerească.

”Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut": pierdut în Adam, pierdut în Avraam, pierdut în Israel, dar găsit de Fiul Omului.

Toată Evanghelie după Luca este concentrată într-un singur capitol, binecunoscutul capitol 15. Toată lumea știe ce cuprinde Luca 15! Este capitolul lucrurilor pierdute și regăsite. Alcătuirea sa este foarte semnificativă, întrucât începe astfel: ”Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte”, iar Israelul oficial, în persoanele fariseilor și cărturarilor, cârteau: ”Acest om primește pe păcătoși.” Acela a fost un marș funerar pentru farisei și cărturari, dar în urechile păcătoșilor răsuna muzica! Apoi, Isus a început să vorbească fariseilor și cărturarilor, iar El le-a dat cele trei pilde cu oaia pierdută, banul de argint pierdut și fiul rătăcitor.

Israel întotdeauna a fost numit ”turma lui Dumnezeu”, iar Dumnezeu a fost numit ”Păstorul lui Israel”. Isus ia acel gând și spune de fapt: ”Israel nu mai este turma lui Dumnezeu”. El cu adevărat dă de-nțeles că Israel, asemenea celor nouăzeci și nouă s-a rătăcit în propria-i neprihănire, în tradiție și în exclusivism. Deci, El lărgește ideea spunând: ”Mai am și alte oi care nu sunt din acest staul iar aceia sunt vameșii și păcătoșii.” În restul Noului Testament slujitorii Domnului sunt numiți păstori. Petru a spus bătrânilor Bisericii: ”Păstoriţi turma lui Dumnezeu”(1Petru5:2), ”Şi când Se va arăta Păstorul cel mare” (1Petru 5:4). Știm că Isus a spus: ”Eu sunt păstorul cel bun” (Ioan 10:11), iar când Israel s-a pierdut un alt Păstor vine pentru a-și aduna o altă turmă. El alcătuiește o altă turmă din rândul Israelului și din rândul neamurilor. Iată-l pe Luca! O turmă nouă și un Păstor nou. Din ce era pierdut El a găsit o turmă și mai mare decât cea pe care o pierduse. Cum de s-a pierdut acea oaie? Proorocul Isaia strigă: ”Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi” (Isaia 53:6) și cum de ne-am rătăcit? Cum de ne-am pierdut? ”Fiecare își vedea de drumul lui”. Acest gând ne duce înapoi la începutul rasei umane când Adam a ales să-și urmeze propia cale și rasa umană s-a pierdut.

Există multe interpretări ale acestei pilde, dar cea mai acceptată (și eu îi acord credit) este următoarea.
În Palestina, când o tânără este logodită și urmează să se căsătorească, soțul ei îi dă un șirag de bani de argint. Presupun că ați văzut imagini cu astfel de tinere. Pe la noi astfel de șiraguri se poartă în jurul gâtului, dar ele le purtau în jurul capului, pe frunte. Noi purtăm un inel pe deget când suntem căsătoriți. Soțul ți-a dăruit acel inel când te-ai căsătorit și ți-a spus sau a vrut să spună prin acel dar: ”Îți dau acest inel ca semn că tu ești a mea. Te-am luat ca să fii a mea. Acest inel sau șirag de bani de argint în jurul capului tău este semnul că tu m-ai acceptat ca stăpân, domn și soț”.

În legătură cu acel șirag de bani de argint a existat și o superstiție. Dacă o femeie îl pierdea sau pierdea un singur ban de argint din șirag, oricine spunea: ”Asta înseamnă că a fost necredincioasă soțului ei! Ea nu este credincioasă jurămintelor mariajului ei.”

Înțelegeți voi semnificația istorisirii? Israel era mireasa pierdută – proorocul Ieremia a spus că Domnul S-a căsătorit cu Israel, dar ei și-au pierdut cinstea ca și mireasă a Domnului. Israel și-a pierdut legătura minunată pe care o mireasă o are față de soțul ei și strigătele tuturor proorocilor au fost: Israel a fost o soție necredincioasă! Observați voi ce le spune Isus fariseilor și cărturarilor? ”Ați fost necredincioși jurămintelor căsătoriei voastre cu Iehova! Ați pierdut cea mai sacră legătură pe care o poate avea cineva.” Nu-i de mirare că această femeie din pildă aprinde lampa și caută fiecare colț al casei până ce își găsește argintul pierdut! Isus extinde ideea miresei pierdute. Da, vor exista la final unii din Israel care vor fi găsiți vrednici de a fi Mireasa Mielului, dar Mireasa nu rămâne alcătuită doar din Israel. El își alcătuiește Mireasa Sa și din vameși și păcătoși.

Nu am timpul necesar de a vă lua prin ultima parte a Noului Testament și de a vă arăta Noul Ierusalim coborându-se din cer de la Dumnezeu ”gătită ca o mireasă, împodobită pentru bărbatul ei” (Apoc. 21:2), și nici să vă vorbesc despre nunta Mielului. Totuși, prin aceste referințe puteți observa că ceva s-a pierdut, dar ce a fost găsit este cu mult mai valoros decât ceea ce a fost pierdut. Rasa umană și-a pierdut cinstea pentru că L-a pierdut pe Domnul ei, dar Apocalipsa din Noul Testament ne înfățișează o Mireasă ”fără pată, fără zbârcitură sau ceva de felul acesta” adusă Mirelui ei.

Odinioară, Israel a fost numit ”fiul lui Dumnezeu”: ”Tu vei zice lui Faraon: ”Aşa vorbeşte Domnul: ”Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. Îţi spun: ”Lasă pe fiul Meu să plece...” (Exod 4: 22-23). Israel a ocupat cea mai minunată poziție care se putea ocupa. Nu există nimic mai minunat decât un fiu de Dumnezeu: să fi acela pe care Dumnezeu l-a născut, să fii născut din cer, să fi acela care poartă Numele lui Dumnezeu, să fii acela pe care Dumnezeu îl aduce chiar alături de El Însuși și îl cinstește pentru că el Îl reprezintă. Toate acestea și mult mai multe sunt incluse în înfiere.

Astfel, când Domnul Isus a văzut ce pierduse Israel, El a venit să caute și să recupereze gândul lui Dumnezeu, să recupereze înfierea. Înfierea este o noțiune divină și ea este lucrul cel mai drag din inima lui Dumnezeu. De aceea este lucrul cel mai minunat pe care îl poate primi omul și acest principiu stă la baza acestei pilde pe care noi o numim ”Fiul risipitor”. Toată cinstea și privilegiul minunat al înfierii au fost disprețuite de acest fiu risipitor. Acea noțiune divină a fost privită ca fiind fără valoare, iar el pleacă în lume și leapădă înfierea. Desigur, ajunge la sfârșit să-și dea seama de ce a făcut. Isus este credincios principiului, iar El îl face pe acest fiu să spună: ”am păcătuit împotriva cerului și împotriva Ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.” (v.21). Fiecare propoziție este un principiu. Israel și-a pierdut acea poziție înaltă și cinstea acordată. Principiul înfierii este factorul suprem care guvernează!

De ce și-a părăsit tatăl și casa? Prințul acestei lumi l-a înșelat și i-a spus că în această lume putea primi ceva mai bun. O, asta face întotdeauna marele înșelător! El l-a înșelat pe Adam în felul acesta. El a înșelat întreaga rasă umană în felul acesta. El l-a înșelat pe Israel în felul acesta: ”poți să ai ceva mai bun în această lume”. Isus a spus că el a fost ”un mincinos de la început”, iar oamenii descoperă astăzi ce minciună este această lume.

Spunând toate acestea, am ajuns abia acum la mesaj. Care este mesajul lui Luca? Fiul Omului a venit să consolideze o nouă omenire răscumpărată. Pavel Îl numește pe Isus: "omul al doilea, ultimul Adam” (1 Cor. 15:45, 47). Din rândul evreilor și neamurilor Isus își răscumpără o nouă omenire. Ascultați cu atenție! Mesajul acestei Evanghelii și al Noului Testament este acesta: Dumnezeu nu este interesat de evrei, nici de neamuri, nici de protestanți, nici de romano-catolici, nici de baptiști, nici de metodiști, nici de reformați olandezi, etc. Pe Dumnezeu nu-L interesează aceste lucruri deloc! Pe El Îl interesează oamenii. Tot interesul lui Dumnezeu se află în om, fie că el este britanic sau elvețian sau neamț sau francez sau de orice altă naționalitate, fie alb, negru, galben sau creol. Aceste lucruri nu contează în ochii lui Dumnezeu căci singura Lui preocupare este OMUL. Ești tu un om – și Dumnezeu a numit atât femeia cât și bărbatul ”un om” - și aparții tu rasei umane? Dumnezeu este interesat de tine, ca omenire, să scoată dintre neamuri, dintre denominațiuni, un popor pentru Numele Său. Ești tu un ”slujitor”? Dumnezeu nu este nepărat interesat de tine ca ”slujitor”, ci este interesat de tine ca om și asta este valabil pentru oricare altă categorie. Nu-i așa că nu vă gândiți că, din moment ce un om este și ”slujitor”( slujitorul lui Dumnezeu) El nu va ține cont de relele pe care slujitorul Său le face? Dumnezeu nu spune: ”O, el sau ea este copilul Meu, așa că nu voi băga de seamă ceea ce face rău.” Nu, El e interesat de noi ca oameni. Fiul omului a venit să caute și să mântuiască o omenire pierdută și să devină Păstorul acelei omeniri, să Își alcătuiască Mireasa din acea omenire și să numească fii pe cei din acea omenire răscumpărată.

Unde încheiem? Acolo unde Luca încheie cu Fiul Omului ca și reprezentant al noii omeniri, omenire slăvită în cer.

Sper că nu v-am obosit. Totul este prea minunat și prea vast! Nu v-am putut oferi decât o licărire prin care să puteți privi spre o lume nouă, dar amintiți-vă că în toate tratativele lui Dumnezeu cu noi El caută un alt fel de omenire.

Doamne, ne bizuim pe bunătatea Ta. Te-am rugat să lucrezi valori veșnice în aceste clipe. Fie ca Duhul veșnic să ia ceva din cele spuse și să le schimbe într-o valoare veșnică pentru slava Domnului Isus. Amin.