Misiunea, scopul și mesajul lui Isus Cristos

de T. Austin-Sparks

Capitolul 1 - În Evanghelia după Matei

Doamne, Te rugăm ca așa cum stăm aici unii lângă alții, așa să ne unești și în Duhul. Dacă gândurile noastre nu sunt îndreptate către Tine, atrage-le spre Tine. Doamne Isuse, Tu ești centrul vieții noastre, ajuta-ne să uităm orice altceva în afară de Tine, ajută-ne să uităm locul unde ne aflăm și oamenii din jur și să fim preocupați doar de Tine. Ajută-ne să uităm de mesagerul Tău și de traducător și să auzim cu urechile lăuntrice, glasul Tău Doamne. Suntem în întregime dependenți de Duhul Tău cel Sfânt. Ține cont de nevoia noastră. Te rugăm în Numele Domnului Isus. Amin.

În mâna mea se află o cărticică și tot ce cuprinde această cărticică dintr-un capăt la celălalt are de-a face cu un singur lucru sau cu trei aspecte ale aceluiași lucru: misiunea, scopul și mesajul lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Știți că această cărticică este Noul Testament, iar rezumatul Noului Testament este: misiunea, scopul și mesajul lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu și cu ajutorul Domnului ne vom ocupa de acest mesaj.

Vreau să subliniez acest lucru: tot Noul Testament este rezumat în cele trei aspecte. După cum știți, el cuprinde multe cărți. Există douăzeci și șapte de cărți în Noul Testament, dar toate formează un întreg. Într-o anumită măsură fiecare din aceste cărți ne vorbește despre misiunea lui Isus Cristos, despre scopul lui Isus Cristos și despre mesajul lui Isus Cristos. Douăzeci și una de cărți sunt de fapt scrisori personale și este un lucru minunat că Dumnezeu a ales să ne spună toate acestea prin intermediul unor scrisori personale. Este într-adevăr minunat ce poate face o scrisoare personală atunci când este insuflată de Dumnezeu! O treime din Noul Testament este scris sub forma scrisorilor personale. Există cinci cărți istorice: cele patru Evanghelii și cartea Faptelor Apostolilor, iar apoi cartea Apocalipsa care are un conținut istoric, profetic și doctrinar. Majoritatea scrisorilor conțin nume personale. Singura excepție este în cazul cărții Evrei. În mod evident au existat mai multe scrieri ale apostolilor care s-au pierdut, dar ne-au rămas două lucruri de cea mai mare însemnătate.

Mai întâi, Dumnezeu a căutat ca cele necesare vieții unui creștin să rămână nealterate. Pentru viața creștină nu avem nevoie de mai mult decât există în Noul Testament și cred că veți fi de acord că avem din belșug. Când eram tânăr credeam că înțeleg Biblia.Cineva a spus că Psalmistul trebuie să fi fost tânăr când a spus: ” Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei” (Psalm 119:99). Ei bine, după șaizeci de ani de studiu al Noului Testament, astăzi eu mă simt depășit de vastitatea sa! Dumnezeu a căutat ca noi să avem tot ce privește viața și călăuzirea.

Cel de-al doilea lucru este acesta: Noul Testament este o revelație complexă a unei singure Persoane. Fiecare carte din cele 27 de cărți reprezintă un aspect distinct al unei Persoane, fiecare parte din cele 27 are un anumit scop, dar foarte mulți creștini nu sunt în stare să definească aspectul cărții respective. Pentru noi, marea nevoie este de a citi aceste cărți rând pe rând și vă sfătuiesc să le citiți odată de la început până la sfârșit. Amintiți-vă că aranjarea capitolelor este un lucru destul de mecanic care nu a existat până în secolul xv. Aceasta este lucrarea omului asupra Cărții din motiv de comoditate, dar lucrul cu adevărat valoros este citirea cărții de la început până la sfârșit și nu pe capitole.

După ce ați citit-o, lăsați-o de-o parte și puneți-vă câteva întrebări: „Ce are să-mi spună mie cartea?” Și nu: „Ce cuprinde oare această carte?”, ci „Ce are să-mi spună mie această carte? Acum că am terminat-o de citit, ce are de spus în mod practic? Care este semnificația ei? Care este rezultatul practic pentru mine al faptului că am citit această carte?”

Toate acestea netezesc calea noastră pentru câteva lucruri pe care le vom lua în considerare. Scopul nostru de față este ca mai întâi să arătăm semnificația celor spuse deja, iar apoi să luăm în considerare unele cărți ale Noului Testament. Aș vrea să vă amintiți acest lucru pe parcursul înaintării – noi încercăm să înțelegem care este esența creștinismului. Spunând toate acestea, vom începe cu prima carte care este Evanghelia după Matei. Aș vrea să priviți la două pasaje, unul de la început, celălalt de la urmă. Ne vom referi la ele mai târziu.

„Cartea neamului lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.” (1:1).
“Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galilea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă. Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: "Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (28:16-20).

Pentru a ajunge să tragem o concluzie la mesajului cărții Matei trebuie mai întâi să-l luăm în considerare pe Matei. Cine și ce era Matei? Ei bine, știm că primul său nume este Levi, deci are două nume – Matei Levi. Mai știm că el era vameș și că locuia în Capernaum. Vă rog să mă credeți că acestea nu sunt detalii nefolositoare, ultimele două lucruri pe care le-am menționat sunt strâns legate de o istorie extraordinară. Matei era vameș și locuia în Capernaum. El era un om investit cu autoritate romană, el era angajat de „armata de ocupație”: se vânduse pe sine vrăjmașului pe pământul unde trăia. Acceptase autoritatea romană și era un om sub autoritate. Dacă el ar fi spus: „Atâta va fi taxa”, tot Imperiul Roman era de partea lui. Acest lucru i-a conferit o slujbă ușoară, căci el putea să pună propriul preț pe lucruri și acesta putea fi foarte piperat. Vă amintiți când Ioan Botezătorul boteza în Iordan și la el veneau și vameși? (Mă întreb dacă Levi a fost unul dintre ei! Dacă da, atunci el nu a fost niciodată botezat.) Ce le spunea Ioan Botezătorul acestor vameși? “Nu luați nimic mai mult decât trebuie!” Prin urmare, vameșilor le plăcea să primească mai mult decât li se cuvenea de drept. Înțelegeți, nu-i așa? Vă gândiți deja la ce voi spune? Evident, Levi era un om care iubea puterea, căci în el se impregnase spiritul Romei imperiale.

Dar perioada în care a trăit Levi? Era o perioadă când Israel se afla într-o stare de adâncă neputință, căci el se afla sub călcâiul Romei imperiale și își pierduse puterea în lume. Încercuiți acel cuvânt „putere”, căci acesta este cheia cărții Matei.

Mai este încă un lucru de spus despre Matei. Singurul lucru care a rămas ca roadă a vieții sale este Evanghelia sa. Aceasta este ceva minunat! Nu știm nimic altceva din istoria ulterioară a acestui om. A fost el un apostol? Da – cu toate astea, singurul lucru care rămâne este o carte și ce carte este aceasta! El este singurul om din Noul Testament care se numește pe sine vameș. Numai el afirmă așa ceva: „şi Matei, vameşul” (Matei 10:3). După douăzeci de secole noi studiem această Evanghelie - ea a fost studiată și de cei care au trăit de-a lungul acestor secole - care reprezintă roada unui vameș convertit. Există șanse pentru noi toți!

Se spune apoi, că Isus a venit în Capernaum și cum trecea pe acolo, El l-a văzut pe Levi stând la punctul vamal. El i-a spus: „Levi, om stricat ce ești! Tu, trădător de țară! Tu, vrăjmaș al propriei tale țări! Ce faci acolo, Levi?” Nu, Isus n-a spus nimic de felul acesta. El l-a privit pe Levi, i-a văzut registrele contabile și toți banii săi și i-a văzut și pe toți aceia care-l priveau pe Levi cu ură. El știa tot ce-i mai rău în el și i-a spus: „Urmează-Mă!” Asta a fost tot. Iar Levi s-a sculat și L-a urmat.

Mă gândesc că este posibil ca Levi să fi auzit învățătura lui Isus în Capernaum și poate să fi văzut și unele minuni, astfel că atunci când Isus a spus: „Urmează-Mă!”, el a auzit în dosul acelor cuvinte ceva mai mult decât cuvinte. A auzit ceva ce făcea apel la simțul puterii sale. Isus nu i-a spus: „Levi, nu ai vrea să fii unul dintre urmașii Mei?” Nici nu i-a spus: „Levi, îți adresez o invitație de a Mi te alătura.” Aș vrea să prind tonul pe care l-a avut Isus, dar a fost ceva de genul acesta: „Urmează-Mă!” În glasul Său exista autoritate. Tineri creștini, Isus nu vă invită să fiți creștini. El nu spune: „Vrei să fii unul din ucenicii Mei?” Glasul lui Isus este glasul autorității divine. El nu este un mesager al Regelui trimis să facă invitații, El este Regele care poruncește. Refuzi această chemare spre pierzarea ta veșnică. Când Isus spune: „Urmează-Mă!”, această chemare cuprinde tot destinul veșnic. Iată care este esența mesajului!

Mai observați încă vreo două lucruri despre Matei. Matei cunoștea bine conținutul Bibliei. El cunoștea Scripturile, dar ele nu aveau putere în viața lui până când nu L-a primit pe Isus. Dacă parcurgeți Evanghelia după Matei veți descoperi că el repetă o expresie de nouă ori, iar acea expresie este: ”ca să se împlinească după cum este scris.” Așa cum am spus, el cunoștea acele versete, dar Biblia nu era vie până când Isus nu a intrat în viața lui, iar când aceasta s-a întâmplat, el a spus:”Ei bine, asta au scris profeții. Dar acum, Îl văd pe Isus în orice loc din Scriptură!” El putea să-L identifice pe Cristos în Scriptură atunci când s-a predat pe sine în întregime autorității lui Isus. Acest lucru este plin de însemnătate. Observați voi, noi nu suntem mântuiți pentru că știm ceva din Biblie și nici pentru că am fost crescuți într-o familie creștină. Adevărata realitate a creștinismului constă într-o predare absolută autorității lui Isus Cristos.

Observați acum cele două puncte esențiale ale lui Matei. În genealogia sa el spune: ”Isus...Avraam...David” - ”sămânța lui Avraam, sămânța lui David”. Prin urmare, Matei Îl vede pe Isus legat de un neam ales, iar Avraam este primul din acest neam ales. Matei Îl vede pe Isus legat de neamul ales și apoi spune: ”din sămânța lui David”. Ce reprezintă David? David reprezintă gândul divin pentru acest neam și anume: domnia sa în lume. Mai întâi un neam ales, adică Avraam. Apoi, un neam cu autoritate absolută între națiuni. Acela este gândul divin.

Țineți bine minte ! Matei se adresează acetui neam ales: ”Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi, şi va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite.” (21:43). Acest lucru este extraordinar! Prin urmare, Avraam va avea un alt neam! Un neam ceresc, iar acest neam va moșteni puterea între națiuni și va fi sămânța adevărată a lui David. Dacă veți privi în Apocalipsă veți găsi: o mulțime mare din orice neam care stătea înainte Tronului.

Mai există un aspect pe care aș vrea să-l observați cu atenție, pentru că toată înțelepciunea suverană a lui Dumnezeu se găsește în acest aspect. Atunci când Noul Testament a fost alcătuit, în mod contrar felului omenesc, cărțile au fost puse într-o ordine cronologică greșită. Noul Testament nu este aranjat în ordine cronologică. Dacă ar fi fost așa, Matei nu s-ar afla la început. Când acei oameni au aranjat Noul Testament, dintr-un motiv pe care ei nu-l știau au spus: ”să-l punem pe Matei la început”. Ei se aflau sub călăuzirea Duhului Sfânt mai mult decât știau ei! Duhul Sfânt știa ce face, așa că El a spus: să îl punem pe Matei la început. Și de ce este Matei la început? Din pricina celui mai bun motiv: această Evanghelie după Matei este primul mesaj al creștinismului, ea este temelia și baza întregului creștinism. Care este baza creștinismului? Ce ați răspunde voi dacă ați fi întrebați: ”Care este esența creștinismului?” Răspunsul se găsește în ultimele cuvinte ale acestei Evanghelii: ”Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.” Domnia absolută a lui Isus Cristos este temelia, este esența întregului creștinism.

Observați cum acest gând a pus stăpânire pe Matei. El este cel care ne relatează despre centurionul roman care I-a spus lui Isus: ”Căci şi eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostaşi, şi zic unuia: ,Du-te!' şi se duce; altuia: ,Vino!' şi vine” (8:9). Parcă și aud ecoul glasului lui Isus:”Urmează-Mă!” ”El îi învăța ca Unul care avea putere” spune Matei, ”nu ca învățătorii lor” - iar ei trebuiau să fie puterea neamului lor! Punctul central al Evangheliei după Matei este dreptul absolut al lui Isus de a porunci și de a fi ascultat. Observați că mesajul Evangheliei după Matei se regăsește și în cartea Faptele Apostolilor:”Noi Îl propovăduim pe Isus Cristos ca Domn.” Pretenția pe care o are Isus Cristos este foarte clară în Matei. ”Aţi auzit că s-a zis celor din vechime...dar Eu vă spun...”(Matei 5:21,27,31,33,38,43). De șase ori El preia puterea ”celor din vechime”, iar ”cei din vechime” erau reprezentați de Moise. Așa merg lucrurile până la capăt unde toate sunt rezumate în: ”Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. De aceea mergeți și învățați toate neamurile....tot ce v-am poruncit” - ”ce v-am poruncit”.
Evanghelia după Matei este întotdeauna numită – de către învățătorii biblici - ”Evanghelia Împărăției”, iar Isus este înfățișat ca și Împărat. Ceea ce vrem să spunem este că adevărata caracteristică a unui Împărat adevărat este puterea și acesta este imperativul lui Matei, vameșul de odinioară, care mai întâi, s-a închinat atât de mult puterii încât și-a vândut reputația, cinstea și popularitatea unei puteri străine și odioase, ca mai apoi să facă la fel în ce privește această viață spirituală, cerească a lui Isus Cristos.

De ce am spus toate aceste lucruri? Pericolul cel mai mare care există astăzi în lume este duhul de răzvrătire din ce în ce mai mare împotriva puterii (autorității). Există un duh care refuză orice guvernare și orice autoritate în această lume. Este duhul fărădelegii, duhul care pretinde o viață și acțiune independentă. Copiii leapădă autoritatea părinților. Ei pretind o viață de absolută independență și trist de spus, acest duh se află și în rândul multor tineri creștini. Dacă le dai vreun sfat, îl refuză, iar dacă le spui:”Acel comportament, acea haină nu este vrednică de Domnul Isus”, nu te vor asculta. Dar, desigur aceasta nu este valabil doar pentru tineri. Este un duh care a pătruns în lume și acesta este mesajul scrisorilor către Tesaloniceni, care spune că la sfârșitul vremurilor anticristul va fi ”cel nelegiuit”(cel fără de lege).

Vreau să mai spun încă ceva. Toate acestea sună foarte dur și înspăimântător, dar vă voi cere să mai cițiți o dată cartea Faptele Apostolilor, aceasta fiind cartea puterii spirituale, autorității spirituale și biruinței spirituale. Toată lumea s-a răsculat împotriva creștinilor. Cu atât mai rău pentru lume! L-a ucis Irod pe Iacov cu sabia? Cu atât mai rău pentru Irod! Citiți ce urmează. O, nu, aici se găsește o autoritate care întrece cu mult pe cea a conducătorilor din această lume. Acești oameni poate că sunt săraci și slabi din punct de vedere al lumii. Poate că sunt disprețuiți. Poate că sunt săraci, Levii convertiți, dar ei au fost făcuți părtași ”întregii puteri din cer și pe pământ”. Ei au fost uniți cu Împăratul împăraților și Domnul domnilor.

Dragi prieteni, voi și cu mine putem fi niște oameni săraci, în ce privește lumea aceasta. Putem fi disprețuiți, o nimica toată, dar Isus Cristos care este în noi este mai mare decât noi și mai mare decât duhul acestei lumi.

Dar să ne întoarcem. Mesajul lui Matei este Domnia și puterea absolută a lui Isus Cristos. O, fie ca noi toți să fim găsiți sub acea Domnie! Aceasta înseamnă mult mai mult decât sunt eu în stare să spun. Când totul a fost spus, la final există biruință, ”Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.”

Vreau să subliniez acest lucru: începutul și plinătatea creștinismului este Domnia lui Isus Cristos.

Tatăl nostru, Te rugăm să ne înveți ce înseamnă aceasta. Fie ca să fim predați în întregime Domnului Isus. Îți mulțumim că El este Măntuitorul nostru, dar aceasta este pentru binele nostru. Vrem ca totul să fie pentru El, de aceea vrem ca El să fie Domn. Protejează Cuvântul Tău în inimile noastre, în Numele Domnului Isus. Amin.