Misiunea, scopul și mesajul lui Isus Cristos

de T. Austin-Sparks

Introducere

8 Septembrie 1968, duminica dimineața

Dragi frați și surori în Cristos:
Rugăciunile din această carte și mesajul scurt ce urmează ne-au fost trimise de un mădular al trupului lui Cristos care a participat la conferința din Aeschi, Elveția pe 8 septembrie 1968. Aceste rugăciuni au fost rostite de fratele Sparks când a ținut seria de mesaje: „Misiunea, scopul și mesajul lui Isus Cristos.” Mai târziu, această serie a fost tipărită în revista: „Un martor și o mărturie” (1969 și 1970).
La retipărirea acestor mesaje, noi am adăugat fiecare rugăciune în ordinea în care ele au fost insuflate pentru îmbogățirea trupului lui Cristos. Am adăugat de asemenea mesajul scurt premergător seriei de mesaje pe care fratele Sparks l-a împărtășit imediat după ce i-a condus în rugăciune pe acei sfinți strânși laolaltă de aproape și de departe.

O, Doamne, prin harul Tău venim împreună în acest loc și vrem să luăm seama mai întâi la slava Numelui Domnului Isus. Dorința și intenția pe care o avem este să ne ocupăm de cinstea Numelui Său. Rugăciunea noastră este: Tatăl meu îndurător și Dumnezeul meu ajută-mă să vestesc cinstea Numelui Tău. Știm că suntem una cu Tine atunci când avem slava Fiului Tău în inimile noastre. Fie ca Domnul Isus să fie slăvit chiar de la începutul strângerilor noastre laolaltă. Îți mulțumim că ne-ai strâns laolaltă încă o dată după toți acești ani. Îți mulțumim că așa de multe țări sunt reprezentate în această cameră în această dimineață. Cu toții ne-am rugat mult pentru acest timp. Credem că Tu vei fii foarte credincios acestor rugăciuni. Ne încredințăm pe noi înșine și acest timp în brațele Tale pline de credincioșie. Dacă ceva trebuie ajustat în noi după gândul Tău, Te rugăm să ajustezi acum Doamne. Întoarce-ne de la noi înșine către Tine și umple-ne de bucuria Domnului. Îți cerem toate acestea în Numele preiubitului Tău Fiu, Domnul nostru Isus. Amin.

Vreau să citesc câteva versete din scrisoarea către Filipeni capitolul 3, versetele 7-14:

„Dar lucrurile, care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Cristos.
Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Cristos,
şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Cristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.
Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
Nu că am şi câştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Cristos Isus.
Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte,
alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.”

Apostolul Pavel a spus: „Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui.” Aceasta este o cu totul altă viață!

”Și părtășia suferințelor Lui.” Care erau suferințele lui Cristos? Cred că mulți oameni se gândesc la suferințele lui Cristos ca fiind acele suferințe pe care El le-a îndurat în trupul Său pe cruce. Cununa de spini pusă pe capul Lui, cuiele care i-au străpuns palmele și picioarele, credeți voi că acestea au fost suferințele lui Cristos? Faceți o mare greșeală dacă credeți că acestea au fost suferințele lui Cristos. Mulți oameni au suferit în trupul lor. Mulți alții au fost răstigniți. Care a fost diferența între suferințele lui Cristos și ale celorlalți?

Acest lucru este foarte important. Care a fost esența vieții Domnului Isus? Unirea cu Tatăl Său, iată esența vieții Sale. El a spus: „Eu trăiesc prin Tatăl.” Viața Lui era părtășie deplină cu Tatăl Său. Observați voi că imediat după ce a fost botezat, atunci când a înaintat pentru a-Și împlini misiunea, Satana și toate puterile rele s-au luptat pentru a-L despărți de Tatăl Său. Satana a încercat să-L facă să simtă că Tatăl nu era cu El. Lupta îngrozitoare din grădina Ghețimani a avut în vedere acest lucru. Lui nu-I era teamă de cruce, ci știa că El urma să fie făcut păcat pentru noi, că tot păcatul lumii urma să fie pus asupra Lui. Iar când acest lucru avea să se întâmple, Tatăl avea să-și întoarcă fața de la El, iar El a spus: „Pentru Mine, aceasta este moarte: timp de o clipă să simt că Tatăl M-a părăsit, aceasta este cea mai îngrozitoare suferință pentru Mine, aceasta este o moarte cu mult mai cumplită decât moartea fizică.”

Recunoașteți voi că suferințele lui Cristos erau acele lupte date între El și cel rău care încerca să intre între El și Tatăl Său? Știți că noi avem nevoie de puțină suferință și încercare pentru ca diavolul să-și facă apariția și să spună: „Tatăl te-a părăsit.” „Această situație în care te afli denotă faptul că Tatăl te-a părăsit!” Aceasta este cea mai îngrozitoare suferință pe care o putem îndura, dar amintiți-vă că nu acela era sfârșitul. Domnul Isus S-a luptat, El a câștigat biruința pentru noi, iar acum părtășia suferințelor Lui înseamnă puterea învierii Lui. Mă bucur că Pavel a așezat puterea învierii Lui înainte de părtășia suferințelor Lui.

Și noi putem să împărtășim suferințele Lui în această luptă intensă cu puterile întunericului, putem trece prin clipe când simțim că Domnul ne-a părăsit, dar nu acela este sfârșitul. Nu la Calvar s-au terminat lucrurile! Ci la mormântul gol! „A înviat din morți!” Lupta înseamnă că împărtășim cu Domnul nostru Isus suferințele Lui, dar de asemenea și biruința Lui. Aceasta este istoria bisericii Lui de-a lungul veacurilor.