Bogățiile nepătrunse ale lui Cristos

de T. Austin-Sparks

Capitolul 3 - După bogățiile harului Său: răscumpărarea și înțelepciunea

”În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său”(Efeseni 1:7).

Vom lua în considerare un alt aspect al bogățiilor lui Cristos legat de ”răscumpărarea noastră după bogățiile harului Său”. Această problemă a răscumpărării este foarte vastă și ne-ar trebui multe ore de meditație asupra ei, deoarece asemenea alegerii, ea este o problemă înțeleasă greșit și chiar distorsionată. A existat foarte multă confuzie cu privire la această minune neprețuită a răscumpărării noastre și a înțelesului acestui cuvânt. Confuzia apare atunci când răscumpărarea înfățișază eliberarea unui rob, plătindu-se o sumă de bani pentru răscumpărarea lui. Ei bine, poate că există vreun element de adevăr în acea idee a interpretării lucrurilor, dar dificultatea și confuzia se ridică când puneți întrebarea: ”Cine primește banii? Trebuie ca Dumnezeu să plătească ceva diavolului pentru a lua înapoi ce i-a fost luat? Este Dumnezeu dator lui Satan? Trebuie să meargă Dumnezeu în piața de sclavi a lui Satan și să afișeze un preț pentru a răscumpăra ceea ce Satan a luat ca pradă?” Vedeți, este o idee de neconceput, un lucru de neimaginat să ne gândim că Dumnezeu Se află la mila lui Satan și că Satan poate spune: ”Dacă îmi vei plăti un preț bun, îți voi da din prada mea.” Nu ne-am gândi niciodată la așa ceva! Așadar, trebuie să ne revizuim ideea cu privire la răscumpărare. Poate că există un sâmbure de adevăr în ea, dar cu siguranță acesta nu este tot adevărul, așa după cum nădăjduiesc că vom vedea. Iar dacă problema răscumpărării nu ne este clară atunci vom fi încurcați.
Încerc să clarific acest lucru căci este important să avem o înțelegere corectă a lucrurilor. Ne bucurăm de răscumpărare, cântăm despre răscumpărare, nu putem vorbi atât de mult cât am vrea despre răscumpărare, dar trebuie să există o valoare adevărată a înțelegerii vorbele spuse de noi, o înțelegere corectă a cuvintelor și termenilor pe care îi folosim cu atâta ușurătate. Prin urmare, nădăjduiesc că ce spun despre acest subiect nu va părea un lucru complicat, ci mai degrabă ne va ajuta să apreciem înțelesul real al răscumpărării.

Să începem cu începutul. Răscumpărarea începe cu existența noastră ”pentru Dumnezeu”. Răscumpărarea este ”pentru Dumnezeu”. Cuvântul de la începutul cărții Apocalipsa spune:”ne-a răscumpărat pentru Dumnezeu”. Pentru Dumnezeu! Aceasta înseamnă că ceva a fost luat de la Dumnezeu, ceva ce aparținea Lui. Și, drept rezultat echilibrul lucrurilor a fost răsturnat. Prin urmare, lucrurile nu sunt egale, nu sunt complete, deoarece lipsește ceva care aparține lui Dumnezeu. Și așa stând lucrurile, atunci desigur, lucrurile sunt inegale și dezechilibrate. Dacă ne uităm la o familie, iar în acea familie sunt doi fii ai aceluiași tată, iar unul din fii lipsește, atunci echilibrul familiei este deranjat. Este înclinat. Atârnă într-o parte, iar averea tatălui este împărțită în mod incomplet, apare o situație inegală. Dacă un păstor are o sută de oi, aceasta este turma lui completă și el este stăpânul lor - ele sunt plinătatea lui - și una din oi se pierde, echilibrul va fi deranjat, turma va fi incompletă, iar averea lui va fi descompletată. În consecință, lucrurile sunt disproporționate. Dacă o femeie are un șirag de zece bani de argint și pierde un ban, atunci echilibrul este deranjat și ea nu mai are tot ce-i aparținea cândva. Astfel, lucrurile devin inegale, dezechilibrate.
Găsirea tuturor acelor lucruri, fie că este vorba de fiu, de oaie sau de banul de argint, restabilește echilibrul proprietarului - aceasta înseamnă răscumpărare pentru Dumnezeu. Aceasta înseamnă că Dumnezeu are tot ce-I aparține, dreptul Său. Atunci are loc completarea, adică ” răscumpărarea pentru Dumnezeu”. Dar ce anume a fost pierdut? Desigur avem pildele și ilustrațiile din Scriptură cu fiul, oaia și banul de argint. Multe lucruri sunt menite pentru a ilustra adevărul, dar acestea rămân doar ilustrații. Ce anume a fost pierdut și fiind pierdut, produce dezechilibrul? Este vorba de viață! Da, viața a fost pierdută! Aici se află taina adâncă a răscumpărării.
Cu acest lucru ne vom întâlni pe tot parcursul Bibliei și desigur, nu voi putea rezuma totul într-o jumătate de oră; dar ceea ce întâlnim pe paginile Bibliei este chiar acest dezechilibru al vieții. Dumnezeu vrea ca acest dezechilibru să fie restaurat. El este Autorul, Izvorul, Originea Vieții. Viața este Dumnezeu. Doar El este deținătorul Vieții. Viața este a lui Dumnezeu și deci, ea Îi aparține. Dacă aș putea spune astfel, Dumnezeu are așa de multă Viață, o măsură completă de Viață, plinătate de Viață, esență de Viață încât dacă ați lua foarte puțin din ea atunci s-ar produce dezechilibrul Vieții. Totul ar fi disproporționat. Iar răscumpărarea înseamnă a restaura acel dezechilibru, a restaura plinătatea. Nici mai mult, nici mai puțin, Viața se află tot atât de mult în Dumnezeu cât și împreună, alături de El. Ei bine, aveți și voi Biblie.
Zilele acestea ne-am ocupat foarte mult, mai bine zis, guvernul sau țara noastră s-a ocupat de problema pedepsei capitale. O viață a fost ucisă, de aceea, o altă viață trebuie să egalizeze situația și să o îndrepte, să o corecteze. Echilibrul vieții trebuie restaurat. Aceasta este esența pedepsei capitale. Ca și în Legea lui Moise – sau înainte de Legea lui Moise – în legea primului legământ: ”Oricine va lua viața unui om, să răspundă cu viața”, aceasta este legea pedepsei capitale! O, dar de ce? Doar din răzbunare? Doar datorită judecății? Doar datorită invidiei? Dacă îmi faci asta, îți voi face și eu la fel? Să fie doar acesta motivul? Nu, există un principiu mult mai adânc ilustrat aici. Uciderea unui om a dus la pierderea vieții. Dumnezeu spune: ”Acest lucru trebuie să fie corectat, egalizat. Dezechilibrul trebuie să fie restaurat”. Aceasta este legea pedepsei capitale. Știți că exista o lege a cetăților de scăpare pentru ucigaș. Este foarte interesantă problema ucigașului și a cetăților de scăpare puse la dispoziția lui. Deoarece ucigașul luase viața cuiva, răzbunarea sângelui era pe urmele lui pentru echilibrarea situației. Trebuia să plătească cu viața. Lucrurile trebuiau corectate, îndreptate, măsurate corect. Desigur, aceasta este latura negativă, căci așa stăteau lucrurile în Vechiul Testament. Dar încă nu am terminat. Cred că observați cât de clar este principiul! Este o chestiune de restaurare a dezechilibrului.
Așa stăteau lucrurile în Vechiul Testament și acolo găsim ilustrații minunate ale Adevărului Divin. Esența este că, viața a fost luată și viața aparține lui Dumnezeu. El este Autorul Vieții. Ea a fost luată și Dumnezeu pretinde ca ea să fie restaurată, căci El este un Dumnezeu egal.
Egalitatea, echitatea sau dreptatea sunt echilibrul desăvârșit al lucrurilor, ele aparțin lui Dumnezeu. Și lucrurile trebuie îndreptate în universul lui Dumnezeu. Lucrurile nu trebuie să fie dezechilibrate, dezordonate, ci într-o ordine perfectă. Când ajungem să privim la încheierea răscumpărării, toate lucrurile se află în ordine deoarece totul este îndreptat. Nu există nimic dezechilibrat, nimic disproporționat, ci totul este la locul potrivit. Atunci dreptatea va umple pământul întocmai cum apele acoperă marea. Și nimeni nu va mai avea niciun temei de ceartă cu Dumnezeu. Totul va fi perfect.
Observați, aceasta este esența răscumpărării. Este o chestiune de viață. În ordinea lui Dumnezeu, în universul lui Dumnezeu, în sistemul lucrurilor lui Dumnezeu există un mare principiu egalizator. Nu puteți sta niciodată în părtășie cu Dumnezeu și în același timp să fiți nedrepți în detaliile vieții voastre. Părtășia voastră cu Dumnezeu, unitatea voastră cu Dumnezeu este afectată, este dezechilibrată. Dacă există nedreptate în viața voastră, în tranzacțiile afacerilor voastre sau în legăturile voastre este ca și cum un mădular s-a dislocat în trupul vostru. Există acolo nedreptate! Echilibrul este afectat iar Dumnezeu pretinde îndreptarea lui, corectarea lui. În ochii lui Dumnezeu dreptatea este un lucru extraordinar, deoarece ea arată că Dumnezeu ține lucrurile în echilibru, într-un echilibru desăvârșit. Punctul central al acestor lucruri, așa cum am spus, este viața. Vechiul Testament ne spune că sângele este viața.
Voi și eu nu putem niciodată, niciodată soluționa această problemă! Omul nu poate niciodată îndrepta acest lucru cu Dumnezeu. Omul nu poate niciodată să dea înapoi lui Dumnezeu ce I S-a luat. De aceea, propriul Său Fiu S-a îmbrăcat în carne și sânge, iar Sângele infinit al lui Cristos a făcut ispășirea. Voi și eu n-am pătruns niciodată adâncimea minunii Sângelui lui Isus Cristos! Acesta este un termen care vorbește despre Viața Sa. Sângele Său infinit este dat lui Dumnezeu pentru a restaura dezechilibrul, pentru a completa ce a fost pierdut și ce a fost luat de la Dumnezeu prin mâinile nemiloase ale ucigașului. El este Cel care restaurează toate lucrurile față de Dumnezeu prin sângele Său infinit. Pe de o parte, sângele este suficient pentru a răspunde cerințelor Dumnezeului infinit, pe de cealaltă parte el răspunde în dreptul oamenilor. Da, este suficient! Viața lui Isus Cristos a fost vărsată pentru mulțumirea lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să poată primi înapoi ce era de drept al Său! Fiul lui Dumnezeu S-a golit de viața Sa pentru a răspunde cerinței lui Dumnezeu pentru toți oamenii lipsiți de această Viață. Plata nu se face lui Satan, ci lui Dumnezeu. Este o răscumpărare prin sângele Său pentru Dumnezeu.
Apoi, omul este în robie datorită acestui lucru îngrozitor care s-a întâmplat. El se află într-o poziție neputincioasă, neajutorată, nedesăvârșită și datorită acestei stări, el este un rob neajutorat.
Desigur, putem privi la ilustrația din Vechiul Testament, unde Israelul era în Egipt, Egiptul întotdeauna vorbește de țara robiei. Ei erau robi și acesta este cuvântul care guvernează poziția lor de acolo. Cum au fost ei eliberați din robie? O, noi spunem că doar prin sângele mielului! Aceasta este adevărat, dar operația avea două aspecte. Pe de o parte, depindea în întregime de atitudinea inimii, de atitudinea credinței. Pe de altă parte, dacă persista atitudinea inimii lor în necredință și răzvrătire, ca și în cazul lui Faraon și a egiptenilor, sângele mărturisea împotriva lor. Aceasta conducea la distrugerea lor. Dar Israelul era rob păcatului și al lumii întocmai ca Egiptul - la fel de mult, nu exista nici o diferență. Diferența care urma să aibă loc se datora atitudinii lor față de sânge! Dacă vreun israelit refuza prin necredință sau prin răzvrătirea inimii să ia sângele vărsat și să stropească cu el ușiorii casei, i s-ar fi întâmplat același lucru ca și egiptenilor. Ei ar fi rămas în robie, moarte și sub judecată. Trebuie să recunoaștem că ei nu au înțeles, nu au știut cele ce vorbim noi acum. Totuși, aveau rețeta simplă, porunca simplă de a lua sângele mielului fără pată, fără vină și să stropească cu el ușiorii casei. Având acea poruncă simplă s-a ridicat cerința de ascultare prin credință, de aceea sângele a răspuns pentru ei în fața cerințelor lui Dumnezeu.
Dumnezeu știa secretul, taina acelui sânge. Timp de sute sau mii de ani, Dumnezeul neatins de timp, Dumnezeul veșnic nu a făcut nici un pas în afara tărâmului mielului simbolic. Nu, dar El a acționat pe terenul Fiului Său la Calvar, mielul pascal (1Cor.5:7b). El știa semnificația acestui act, deși Israelul nu-l înțelesese. Dumnezeu a avut această cerință simplă legată de taina vieții atât de profundă. El știa semnificația ei. Dumnezeu are dreptul la viață. Dumnezeu trebuie să primească înapoi ce aparține Vieții Sale. Astfel, mielul și sângele vărsat răspundeau simbolic cerinței lui Dumnezeu. Sângele acelei vieți jertfite era pentru Dumnezeu. Amintiți-vă de acel ritual în Israel, în Vechiul Testament: sângele aparținea lui Dumnezeu; era sacru pentru Dumnezeu, el reprezenta viața care aparține lui Dumnezeu, iar prin jertfirea ei, Dumnezeu Își recăpăta dreptul, partea Sa.
Așadar când ajungem la acest cuvânt din Efeseni 1:7 citim: ”Avem răscumpărarea prin sângele Lui, iertarea greșelilor”. ”Și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău” (Apoc.5:9). Dacă vreți să schimbați cuvântul puteți spune: ”Avem răscumpărarea prin Viața Lui vărsată, suntem răscumpărați pentru Dumnezeu prin jertfirea Vieții Lui”, căci are aceeași semnificație. Datorită valorii infinite a sângelui Său, datorită măsurii infinite pe care a dat-o lui Dumnezeu, la Crucea Sa, Domnul Isus L-a mulțumit pe deplin pe Dumnezeu, I-a satisfăcut cerința, dorința inimii Lui. Și deși explicația poate părea puțin complicată și dificilă - ei bine, chiar este, căci avem de-a face cu bogățiile nepătrunse, cu adâncul bogățiilor care ne depășește - în trăirea de zi cu zi ea este foarte simplă.
Dragi prieteni, știți că la începutul vieții noastre creștine luăm prin credință eficacitatea sângelui lui Isus Cristos. Deși nu înțelegem, nu cunoaștem semnificația lui, printr-o credință simplă vedem că suntem mântuiți prin sângele lui Isus Cristos. Iar prin acea credință adevărată a inimii ne însușim mântuirea și ne dăm pe noi înșine lui Dumnezeu pe acel temei. Și apoi, de ce suntem conștienți? De faptul că toate lucrurile sunt îndreptate, dislocația a fost tratată, starea dezechilibrată a lucrurilor a fost echilibrată și noi numim toate acestea: pace cu Dumnezeu. Acesta este un alt fel de a spune același lucru: Dumnezeu a obținut ce a cerut pentru mulțumirea Sa personală, iar dacă Dumnezeu este mulțumit, voi și eu vom fi foarte mulțumiți. Dacă așa stau lucrurile în cazul nostru, dacă El este mulțumit, Duhul va mărturisi în lăuntrul nostru.
Dar repet: deși nu înțelegem și ne aflăm la adâncimi mărețe, adâncimi care vor necesita întreaga veșnicie pentru a le înțelege; există un început simplu al acestei realități. Totul a fost distorsionat, deranjat, dezechilibrat, ceva esențial lipsea, ceva ce era vital păcii noastre, iar acum avem pace cu Dumnezeu, acum echilibrul este restaurat, acum Dumnezeu este mulțumit și simțim că o mare schimbare a avut loc în inimile noastre, deși nu o putem explica. Acum, lucrurile sunt egale, sunt îndreptate. Spuneți cum vreți, dar nu este așa că sunteți conștienți de acest lucru?
Și ceea ce s-a întâmplat la începutul mântuirii noastre, va rămâne o lege pe parcursul vieții noastre creștine. Dacă într-o problemă, oricare ar fi ea, drepturile lui Dumnezeu sunt neglijate, dacă El nu obține ceea ce este de drept al Său, vom duce lipsă de plinătatea odihnei și a păcii Sale. Va exista o stare dezechilibrată a lucrurilor, va exista o oscilație a lucrurilor, a echilibrului. Cunoașteți și voi ceva din oscilația inimii voastre? Există ceva în inima voastră care se numește incosistență? Ceva de care nu sunteți siguri, ceva care se clatină, ceva de care nu sunteți încă siguri? Dar imediat ce acel lucru este clarificat cu Dumnezeu, este îndreptat și El primește ce a cerut, pacea este restaurată. Este un lucru minunat în viața creștină, nu-i așa? Este o explicație simplă, dar aceasta este explicația. O, de ce nu am rezolvat mai repede acest lucru? De ce nu l-am clarificat mai devreme? Am avut de pierdut așa de mult, pentru că Domnul nu a primit ce I Se cuvenea!
Răscumpărarea este inițială, răscumpărarea este progresivă și răscumpărarea este finală. Există trei timpuri. Dacă vreți puteți schimba cuvântul răscumpărare cu mântuire, este același lucru. Noi am fost mîntuiți, noi suntem mântuiți și noi vom fi mântuiți. Acestea sunt cele trei timpuri ale mântuirii. Ei bine, primul este ce a făcut El pentru noi în la modul desăvârșit și complet și pe care noi l-am acceptat. Cel de-al doilea din procesul răscumpărării sau mântuirii noastre, este că Dumnezeu obține tot mai mult voia Sa în viața noastră și obținând-o, noi cunoaștem tot mai mult viața echilibrată, continuă a odihnei și încrederii în El. Slavă lui Dumnezeu, că după ce zilele noastre aici se vor termina – va exista acea mântuire finală desăvârșită când împreună cu mulțimile din jurul Mielului care stă pe Tron, vom cânta: ”Și ne-a răscumpărat pentru Dumnezeu prin sângele Său.” Acela este ultimul aspect, ultima fază a răscumpărării. Totul constă în valoarea Infinită a sângelui lui Isus! Vedeți voi ce măreț este sângele Lui?! Apostolul poate include Sângele între bogățiile harului Său, bogățiile nepătrunse ale harului Său! ”O adâncul bogățiilor harului Său”! El I-a dat lui Dumnezeu ceea ce noi nu puteam vreodată să-I dăm. El răspunde cerințelor drepte ale lui Dumnezeu la care noi nu am fi putut răspunde niciodată. Toate acestea sunt strâns legate. ”Care a fost făcut de Dumnezeu pentru noi Înțelepciune, Dreptate, Sfințenie și Răscumpărare” (1Cor.1:30). Dreptatea lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos – iată cum a depozitat Dumnezeu toată Dreptatea în Fiul Său!

Voi mai adăuga ceva legat de acest grup de cinci cuvinte ale bogățiilor harului Său: alegerea, înfierea, răscumpărarea, înțelepciunea și desăvârșirea. Voi avea nevoie de câteva minute să fac acest lucru, întrucât este strâns legat de alegere, înfiere și răscumpărare. Cuvântul pe care vreau să-l adaug se găsește în Efeseni 1:8 ”Pe care l-a făcut să prisosească față de noi în toată înțelepciunea și priceperea.” O, dragii mei, una din bogățiile harului Său este această ”înțelepciune” pe care El a făcut-o să prisosească față de noi. Dintre toate aspectele înțelepciunii, cel mai important este că Cristos a fost făcut de Dumnezeu ”înțelepciune” pentru noi. Voi spune doar un singur lucru în acest context și ce cuprinde restul capitolului. Care este înțelesul înțelepciunii aici? Vom spune în felul acesta: când apostolul a catalogat aceste cinci lucruri profunde, aceste cinci lucruri neexplorate, el și-a plecat genunchii. Acest lucru este ceva extraordinar, căci un iudeu arareori își pleca genunchii pentru a se ruga, el stătea întotdeauna în picioare când se ruga, iar dacă era în sinagogă se ruga în picioare. Biblia face referință la aceasta în Marcu 11:25 ”Când stați (în picioare) în rugăciune”. Atitudinea și postura obișnuită pentru rugăciune a iudeilor era de a sta în picioare și de a ridica mâini curate. Doar ocazional veți găsi pe cineva care-și pleaca genunchii. Veți vedea că și Daniel îngenunchia (Daniel10:9). Iar aici în Efeseni 3:14 Pavel spune: ”Îmi plec genunchii înaintea Tatălui”. Îmi plec genunchii! Ce înseamnă aceasta? Ce înseamnă această poziție neobișnuită? Ceva neobișnuit era la mijloc! Cred că era un moment extraordinar! Bănuiesc că sunteți de acord că lucrurile au stat la fel și în cazul lui Daniel: când el s-a rugat ceva extraordinar s-a întâmplat.
Aici apostolul spune: ”Îmi plec genunchii”, iar la mijloc se află un lucru extraordinar! Și ce anume cere, pentru ce se roagă el? El vorbește despre bogățiile harului Său și știe cât de neînțelese sunt aceste lucruri: ”Îmi plec genunchii înaintea Tatălui, ca să vă dea, un duh de înțelepciune și descoperire ca să-L cunoașteți pe El, ca ochii inimii voastre să fie luminați, ca să puteți cunoaște.” Ați primit voi o inimă înțeleaptă? Ce este o inimă înțeleaptă? Este darul și capacitatea de a privi corect în inima lucrurilor, este o capacitate pe care o primiți ca să priviți în inima lucrurilor. Acesta este duhul de înțelepciune și descoperire!
Pavel scrie efesenilor despre taina ascunsă de veacuri și generații, ascunsă din veacurile veșnice în Cristos, dar adusă acum la lumină. Pavel încearcă să explice această taină, să vorbească despre ea. Iar taina cuprinde: ”alegerea, predestinarea, răscumpărarea...” Se îndoiește cineva de taina acestor lucruri? De-a lungul a sute de ani, oamenii au ajuns la tot felul de distorsiuni ale acestor cuvinte: ”alegere, predestinare” în încercarea de a le explica, iar ele continuă și astăzi. Pavel care cunoștea cât de adânci sunt aceste bogății ale harului Său și ce lucru extraordinar am primit în Cristos, își pleacă genunchii și spune:”Îmi plec genunchii înaintea Tatălui, ca El să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire în cunoașterea Lui”( Efes 3: 14, 1:17). Înțelepciunea și descoperirea, reprezintă capacitatea de a privi în inima lucrurilor și tot ce mai pot adăuga este că Duhul Sfânt a venit și este cu noi pentru a ne destăinui taina acestor lucruri.
Poate că cea mai mare nevoie a creștinilor de astăzi este de a înțelege lucrurile pe care le-au crezut deja, de a înțelege adevăratul creștinism, de a înțelege lucrurile care alcătuiesc credința noastră creștină. Acestea sunt adâncimi greu de atins, sunt lucruri inestimabile. Ele sunt lucruri de nepătruns, iar noi avem nevoie de capacitatea dată de Dumnezeu pentru a privi în inima acestor lucruri. Dar slavă lui Dumnezeu, acest lucru este posibil! Slavă lui Dumnezeu, Duhul Sfânt a fost trimis cu acest scop! Dragi prieteni, ce vreau să vă spun este: voi și eu am primit Duhul, iar lucrarea Duhului este de a ne deschide inimile, ochii inimilor noastre pentru a primi această înțelepciune și a vedea esența lucrurilor lui Cristos. Și ce minunat lucru este acesta, chiar și atunci când vezi puțin. Să fii în stare să spui: ”Doamne, n-am văzut acest lucru până acum! Aceasta este lumină! Aceasta este într-adevăr iluminare! Aceasta este descoperire! Acesta este adevărul care dă rezultate și nu doar plăcere mintală, facinația minții! Acest adevăr produce ceva în noi, ne pune într-o poziție unde nu putem arunca cu ușurință ce am primit. El a devenit parte din noi și niciodată nu vom spune că ne putem descurca singuri.
Nu vom spune niciodată: ”Ei bine, toate astea sunt lucruri minunate, toate sunt plăcute, dar să ne întoarcem la lucrurile simple și ușor de înțeles”. Nu mai puteți spune un astfel de lucru odată ce ați cunoscut esența lucrurilor! Nu mai puteți lepăda ce ați primit! Nu vă mai puteți despărți cu ușurință de ce ați primit! O astfel de acțiune ar fi o pagubă ireparabilă pentru viața noastră spirituală! ”Eu și acest adevăr, această lumină, suntem una. Nu este pur și simplu un lucru primit, el face parte din mine, chiar din viața mea, l-am înțeles pentru că Dumnezeu m-a făcut să-l înțeleg. Nu este de niciun folos să încerc să-l explic, nu pot să fac acest lucru, dar uitați-vă: acel lucru stă scris în viața mea. El l-a făcut parte din mine.” Aceasta este înțelepciunea: a cunoaște esența lucrurilor, a avea ochii deschiși, a cunoaște în mod lăuntric înțelesul lucrurilor pe care l-am auzit, l-am citit și poate chiar l-am crezut.
Dragi prieteni, cred că vă veți da seama din cele spuse în această după-amiază de câtă adâncime, plinătate există în cuvântul răscumpărare! Este un cuvânt căruia i-am atins doar marginea. Și tot ce mai ține de mântuirea noastră se află în aceeași categorie și are dimensiunile lui Dumnezeu. Ne va trebui toată veșnicia ca să o înțelegem! Și totuși, ne este dat aici să cunoaștem adâncimea înțelepciunii harului Său și s-o cunoaștem din ce în ce mai mult!!