Misiunea, scopul și mesajul lui Isus Cristos

de T. Austin-Sparks

Capitolul 12 – În scrisoarea către Coloseni

Punctul culminant și încununarea a tot ce cuprinde ”Filipeni” se găsește într-o singură propoziție: ”Numele care este mai presus de orice alt nume” (2:9). Cu acest punct se deschide scrisoarea către Coloseni. Supremația lui Cristos se vede în ”Filipeni” cu ajutorul a două clauze: ”Egal cu Dumnezeu” (2:6) și ”un Nume mai presus de orice nume” (2:9). În ”Coloseni,” Cel care a fost egal cu Dumnezeu ne este înfățișat drept Creatorul tuturor lucrurilor și centrul care susține și cuprinde toate lucrurile. Dar în această scrisoare pătrundem în cea mai largă sferă a lucrării Sale biruitoare și pe cel mai înalt tărâm al acelui Nume. Nu vom pierde timpul istorisind și explicând greșeala Gnosticismului care a dus la scrierea acestei scrisori. Concluzia pe care o vom arăta va clarifica lucrurile cu privire la acesta.

După ce a spus că Isus Cristos este Creatorul, Conținutul, Consistoriul și Susținătorul tuturor lucrurilor, apostolul face o declarație strălucitoare și devastatoare: ”A desbrăcat domniile și stăpânirile și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin Cruce” (2:15). Extraordinar! Acest fapt leagă Crucea de acea revoltă uriașă împotriva lui Dumnezeu și împotriva ”moștenitorului Său care moștenește toate lucrurile”, care a avut loc în trecutul străvechi, înainte de creație: acela a fost prilejul de a ”arunca afară” pe Satan și pe îngerii care ”nu și-au păstrat starea de la început” (Iuda 6). Aceasta a fost o răzvrătire care a clădit o vastă împărăție lumească și un sistem care a decis cu fermitate să-L excludă sau să-L impiedice pe Cristos de la a-Și primi moștenirea. Oștile întunecate ale forțelor spirituale se îpotrivesc lui Dumnezeu și legilor Lui. Un conflict cosmic a fost declanșat de-a lungul veacurilor în univers pentru guvernarea acestei lumi și a locuitorilor ei. Acest conflict din univers a avut primul efect istoric asupra primului cuplu și se pare că lupta a fost în favoarea lui Satan. De atunci încolo nenumărate mulțimi de forțe ostile au fost dezlegate pentru a ataca până obțin rezultatele dorite. Cele două arme spirituale majore ale lui Satan și ale oștilor sale sunt păcatul și moartea. Într-o succesiune similară, răspunsul lui Dumnezeu la acestea sunt neprihănirea și viața. Biblia își fixează atenția asupra acestor două seturi de cuvinte. Astfel, este esențial a avea ceva mai mult decât răscumpărarea istorică, trebuia să fie ceva cosmic, universal, transcedental.

”Coloseni” este adus chiar în acest context și ea își îndreaptă atenția spre supremația lui Cristos și spre sfera Crucii Sale. Crucea este văzută aici ca înfăptuind o separare devastatoare între cei doi conducători cosmici și între cele două forțe, pe de oparte: păcatul și moartea, pe de cealaltă parte: dreptatea și viața.

Dar ce aspect diferit produce Cristosul răstignit! ”Omul Calvarului” zdrobit, bătut, străpuns, sângerând, disprețuit și respins nu este doar Isus din Nazaret murind în mâinile oamenilor răi; El luptă până la capăt pentru o consecință veșnică, El luptă lupta cea din veșnicii cu forțele cosmice ale universului și clarifică pentru totdeauna problema păcatului și a neprihănirii; a morții și a vieții, așezând temelia destinului omenesc!

Există două moduri de a privi drama de la Calvar. Primul este de a vedea doar o tragedie omenească cu toate ororile și patosul ei, dând loc unui triumf satanic și puterii rele a omului păcătos. O astfel de interpretare ar pronunța înfrângerea lui Dumnezeu, înfrângerea neprihănirii și moartea ar fi cea care biruiește. Această interpretare ar acorda credit tuturor celor care au planificat și înfăptuit distrugerea lui Cristos și fac ca răstignirea să fie o îndreptățire pentru conducătorii evrei, care au fost intrigatorii și actorii principali în lucrare. Dar mai există o puternică interpretare, mult mai profundă. Biblia vorbește de Înțelepciune, o înțelepciune adâncă care este ascunsă în Dumnnezeu mai înainte de veșnicie, ascunsă de oameni, ascunsă de draci, ascunsă de însuși Satana. Asta înseamnă că atât oamenii cât și forțele cosmice rele se află în întuneric și orbire și sunt înșelați așa că într-adevăr nu știu ce fac atunci când sunt călăuziți de ură, dușmănie și răutate. Rezultatul este că, inconștient și orbește ei toți duc la bun sfârșit ce a intenționat Dumnezeu și împlinesc chiar planul pe care au vrut să-l distrugă. Aceasta s-a întâmplat la Calvar. O lucrare măreață a unei mântuiri cosmice a fost realizată acolo chiar prin mijloacele pe care le-a folosit Satan având în gând impiedicarea completă a realizării ei. Deci, Pavel vorbește despre ”Cristosul răstignit, înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu” (1 Cor. 1:23-24).

Biblia privește rasa umană și lumea ca fiind în închisoare și sub autoritatea acestui mare sistem spiritual condus de Satana. Omul, în întregime nu este capabil să se elibereze; el nu are nici înțelepciunea, nici puterea s-o facă. Un Om trebuie să vină să-l salveze și deoarece păcatul și moartea sunt puterile care-l leagă și temelia forte a vrăjmașului viclean, Răscumpărătorul și Eliberatorul trebuie să atragă la El atât vrăjmașii cât și puterea lor (asemenea lui Samson și filistenii) – ”prin moarte să-l nimicească pe cel ce avea puterea morții, adică pe diavolul” (Evrei 2:14).

Aceasta a făcut Ultimul Adam când ”a venit să mântuiască”. Însărcinarea originală a apostolului Pavel este exprimată în aceste cuvinte: ”Te trimit ca să-i întorci de la întuneric la lumină și de la puterea lui Satan la puterea lui Dumnezeu...” (Fapte 26: 17-18). În vreme ce mântuirea are multe aspecte care sunt reprezentate prin diferite cuvinte și termeni folosiți în Evanghelie, aceasta este sfera cea mai cuprinzătoare, cea mai largă a tărâmului de răscumpărare cosmică.

Am parcurs Evanghelia mântuirii noastre folosind cuvinte mai puține, dar cu siguranță că am spus destul pentru a arăta ce mântuire măreață avem, cu mult mai mare decât mîntuirea ieftină prezentată atât de des la evanghelizări. Poate vă gândiți că Satan este foarte satisfăcut de această prezentare ieftină și comodă a unei astfel de mântuiri - pentru el înseamnă devastare! Noi toți avem o menire cerească măreață în veacurile care vor veni și pentru a o ”dobândi” trebuie să trecem prin cea mai grozavă devastare din istoria universului. Citiți din nou scrisoarea către Coloseni în această lumină. Fără-ndoială nu este fără semnificație că – potrivit rânduielii Duhului Sfânt – această scrisoare, deși cronologic ar fi invers, este ultimul document doctrinar ieșit de sub pana apostolului Pavel, după ea urmează scrisorile despre venirea Domnului și împlinirea tuturor lucrurilor.

Doamne Isuse, primește din partea copiilor Tăi mulțumiri pline de recunoștință. Ne proșternem la picioarele Tale. Vom rămâne pentru totdeauna slujitorii tăi umili. Ajută-ne prin harul Tău să fim credincioși până la sfârșit. Amin.