Duhul Sfânt, Duhul ungerii

de T. Austin-Sparks

" A venit în Nazaret, unde fusese crescut și, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a ridicat să citească și I s-a dat cartea proorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia." (Luca 4:16-18)

"Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine și îi vindeca pe toți cei care erau apăsați de diavolul, căci Dumnezeu era cu El." (Fapte 10:38)

"Dar voi ați primit ungerea din partea Celui Sfânt... Cât despre voi, ungerea pe care ați primit-o de la El rămâne în voi și n-aveți nevoie să vă învețe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învață despre toate lucrurile și este adevarată și nu este o minciună, rămâneți în El, după cum v-a învățat ea." (1 Ioan 2:20,27)

Matei 13: 1-13

Una din marile nevoi ale zilelor noastre este redobândirea înțelesului lucrurilor cu care ne-am familiarizat. Noi, ca și creștini cunoaștem multe lucruri, dar am pierdut mult din înțelesul lucrurilor. Acum, vom medita puțin la înțelesul Duhului Sfânt ca Duhul ungerii.

Veți observa că acest cuvânt "ungere" apare în primele trei pasaje citite. Domnul Isus spune că Tatăl Său L-a uns pentru a vesti Evanghelia. Apoi, Luca, în cartea Faptelor spune: "Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret", iar rezultatul a fost că El "umbla din loc în loc, făcea bine și îi vindeca pe toti cei care erau apăsați de diavolul". Apoi, Ioan în scrisoarea sa spune: "voi ați primit ungerea din partea Celui Sfânt".

În această temă vastă vrem să atingem doar un singur lucru: ce înseamnă să ai Duhul Sfânt ca și Duhul ungerii. Vreau să spun clar că fiecare creștin trebuie să aibă Duhul Sfânt. Cuvântul lui Dumnezeu spune foarte accentuat că dacă nu am primit Duhul Sfânt, nu suntem ai lui Cristos. Iată versetul: "Dacă n-are cineva Duhul lui Cristos, nu este al Lui" (Romani 8:9). Ei bine, presupun că cine citește acest cuvânt susține că aparține Domnului Isus Cristos. Poate întrebi și tu: "Eu aparțin lui Isus Cristos?" Știi tu ce înseamnă acest lucru? Știi tu că însuși numele "Cristos" înseamnă "Unsul"? Deci, a aparține Domnului Isus Cristos înseamnă a fi legat de Cel Uns, iar aceasta presupune a fi legați de El prin ungere.

Este un lucru foarte simplu și mă gândesc că cei mai în vârstă creștini cred că vorbesc într-un mod prea elementar. Așteptați o clipă, nu am terminat încă!

Vreți voi să spuneți că semnificația ungerii pentru Isus Cristos trebuie să fie aceeași și în cazul nostru? Este posibil să fii legat de Cel Uns și să primești de la El ungerea? Dacă ești o femeie căsătorită, atunci când te-ai căsătorit ai primit numele soțului tău. Numele lui te acoperă și porți numele lui atâta vreme cât trăiți amândoi. Noul Testament spune că noi suntem căsătoriți cu Domnul Isus. Știți voi ce se întâmpla când oamenii veneau la Domnul Isus în timpul Noului Testament? Ei erau aduși în fața adunării copiilor Domnului, iar apostolii și bătrânii adunării își puneau mâinile pe capul acestor credincioși și chemau Numele Domnului Isus peste e. Ei afirmau că de-acum încolo, Numele Lui se odihnea peste ei și li s-a dat numele de "creștini". Ei purtau Numele lui Cristos. Pentru ei, Cristos era întotdeauna "Unsul"; așa că ei cereau ungerea peste credincioși. Iată cum trebuie să stea lucrurile chiar de la începutul vieții creștine, dar există o diferență între a avea Duhul Sfânt și a cunoaște doar însemnătatea Lui. Slujba mea este să vă spun care este însemnătatea Lui și așa cum am spus, vom medita doar la o anumită latură.

În Domnul Isus Cristos, nu s-a găsit nimic neutru. De la nașterea Lui, întotdeauna a existat o valoare reală în El. Când bătrânul Simeon a luat în brațe copilul Isus, el a spus: "Iată, Pruncul acesta este rânduit spre prăbușirea și ridicarea multora în Israel" (Luca 2:34), iar asta însemna că destinul omenesc avea de-a face cu viața din acel Prunc. Viața acelui Prunc avea să hotărască căderea sau ridicarea, viața sau moartea pentru mulți din Israel; deci chiar de la nașterea Lui a existat o valoare reală în El. Ce era acea valoare reală? El era născut din Duhul Sfânt. Îngerul i-a spus Mariei: "Duhul Sfânt Se va coborî peste tine" (Luca 1:35). Isus a fost născut din Duhul Sfânt, de aceea nu a existat în El nimic neutru. Tot ce era în El avea o valoare reală datorită Duhului Sfânt.

Poți avea 20, 30, 40, 50 sau 60 de ani, dar din punct de vedere spiritual poți avea doar o zi. Poți avea doi metri înălțime, dar din punct de vedere spiritual să fii un prunc. Dar dacă ai fost născut din Duhul Sfânt, chiar dacă ești prunc, destinul omenesc este legat de viața ta. Trebuie să existe o valoare reală în ce te privește, chiar dacă ești un prunc spiritual.

Poate ai crescut și ai 12 ani din punct de vedere spiritual. Când Isus avea 12 ani toata lumea știa că în El se afla o valoare reală. El a mers la Ierusalim, la marele templu unde oamenii foarte înțelepți se adunau, oameni cu părul și barba căruntă, iar acest băiețandru de 12 ani începe să le pună întrebări. Acești bătrâni înțelepți își scărpinau barba căruntă și spuneau: "Ce răspuns să dăm acestei întrebări? De unde a învățat toate aceste lucruri acest băiat? Acesta nu este un băiat obișnuit. E diferit de ceilalți băieți." Bătrânii credeau că le venise rândul să-I pună lui Isus unele din cele mai înțelepte întrebări ale lor. Isus le-a răspuns fără nicio greutate, iar ei se uitau unul la altul spunând: "Ce fel de băiat este acesta? El pare să cunoască toate răspunsurile." În El se afla o valoare reală și toți știau aceasta: "El deține o cunoștință pe care noi nu o avem". Cum se poate una ca asta? Se poate, căci El era născut din Duhul Sfânt.

Apoi, adult fiind, El "mergea din loc în loc și făcea bine... căci Dumnezeu era cu El". În fiecare aspect al vieții, El manifesta acea valoare reală. Exista o asemenea valoare în lumea religioasă deșartă? Prezența Lui făcea ca religia lor să pară atât de deșartă! În ce privește viața umană de zi cu zi, oamenii simțeau ceva anume atunci când Isus era prezent. La fel stăteau lucrurile și în domeniul oficial. Cei ca și Irod și Pilat nu știau ce să creadă despre acest Om! Era ceva în El, ceva ce ei nu înțelegeau și nu-I puteau face față. Apoi, pe tărâmul spiritual, al diavolului și al împărăției lui: Isus nu trebuia să spună vreun cuvânt acolo unde demonii stăpâneau, căci demonii înșiși țipau. Prezența Lui îi deranja. Fie că era vorba de o singură persoană sau de un grup de oameni sau mulțimi de oameni, rezultatul prezenței lui Isus era o valoare reală și asta deoarece El era uns de Duhul Sfânt.

Înțelegeti voi ce vă spun? Înțelegeți voi ce înseamnă să ai ungerea? Dacă este adevărat că voi și eu am fost unși de Duhul Sfânt, așa cum ar trebui să fie, prezența noastră în această lume ar trebui să manifeste acea valoare reală din Dumnezeu. Este imposibil să umblăm prin lume și să nu lăsăm o amprentă asupra ei. Oamenii din această lume trebuie să simtă ceva atunci când suntem lângă ei. Diavolul însuși trebuie să vadă prezența Lui Isus deoarece Duhul Sfânt este peste noi. Este imposibil ca Isus să fie prezent și nimic să nu se întâmple, iar azi, Isus este prezent prin Duhul Sfânt în credincioși. De aceea nu trebuie să existe nimic neutru în niciun creștin.

Poate vă întrebați de ce am citit Pilda Semănătorului. Vă voi spune de ce: tocmai datorită celor spuse.

"Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța." Ceva mai departe, Isus spune că semănătorul este Fiul omului și sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu (Luca 8:11). Adesea am auzit spunându-se despre această pildă că trei pătrimi din sămânța semănată n-a adus rod, adică sămânța căzută pe marginea drumului, sămânța căzută pe un pământ stâncos și sămânța care a căzut între spini, toate acestea nu au produs nimic. Sunteți siguri că așa stau lucrurile? Biblia spune că din gura lui Dumnezeu iese "Cuvântul Meu... care nu se va întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea" (Isaia 55:11). Iată-L aici pe Fiul lui Dumnezeu semănând Cuvântul lui Dumnezeu. Veți mai spune oare că trei pătrimi din semănatul Cuvântului lui Dumnezeu, pe care Isus Cristos l-a semănat este irosit? Ar trebui să ne mai gândim.

Avem aici patru clase de oameni puse în lumină, iar de-a lungul istoriei (cel puțin 2 000 de ani) s-a putut observa ce fel de oameni sunt aceștia. Adevărul despre ei este arătat pentru ca toată istoria să-i vadă. Este acesta un lucru negativ? Eu cred că este foarte pozitiv!

Unele semințe au căzut pe un pământ stâncos, unde nu era prea mult pământ fertil. Avem aici o clasă de oameni însemnată pentru ca istoria să o poată vedea. Aceștia sunt oamenii superficiali care nu-și dau seama de valoarea lucrurilor lui Dumnezeu. Când un cuvânt este rostit de la Dumnezeu, acești oameni spun: "Ei bine, nu cred că voi merge astăzi la biserică. Mai bine merg să fac o plimbare" sau "Mă voi plimba cu mașina" sau "Am de făcut cutare lucru... cutare lucru... sau altceva". Ei nu-și dau seama de valoarea infinită a lucrurilor divine care i-ar putea face să spună: "Nu voi pierde întâlnirea cu nici un chip. Poate o să aud ceva care-mi poate schimba radical viața dacă voi fi prezent acolo." Cunoașteți astfel de oameni? Isus i-a însemnat pentru ca toata istoria să-i vadă: oameni al căror destin veșnic este legat de atitudinea lor față de lucrurile divine.

O altă sămânță a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea și au înecat-o. Este asta tot? Este acesta finalul pildei? Nu! Iată că din nou, Isus ne arată o altă categorie de oameni. Explicând această pildă El spune: "Spinii sunt grijile acestei lumi...” Succesul la servici devine lucrul cel mai important. Propășirea afacerii mele stă pe primul loc. În acești oameni lucrurile acestei vieți sunt proeminente, oameni pentru care lumea (orice ar însemna ea) înseamnă mai mult decât lucrurile lui Dumnezeu. Aceștia sunt oameni care fac afaceri de tot felul, cu excepția afacerilor cu Dumnezeu, nu intenționează să facă afaceri cu Dumnezeu pentru a-I da Lui primul loc.

Toate acestea sunt clase diferite de oameni, dar nu contează căre-i clase îi aparțin, căci cu toții sunt responsabili odată ce au auzit Cuvântul lui Dumnezeu.

Aș putea continua să vorbesc de sămânța căzută pe un pământ bun: chiar și acolo există clase diferite de oameni și rezultate diferite. Isus a spus că unii au adus roadă însutită. Există oameni care sunt predați Domnului complet, sută la sută pentru lucrurile lui Dumnezeu și merg până la capăt cu El indiferent de prețul care trebuie plătit. Există oameni de felul acesta.

Alții au adus roadă înșesită. Aceștia sunt cei care merg cu Domnul, dar la scurtă vreme se opresc care pe unde. Ei nu ajung la plinatate.

Alții au adus roadă întreită. Da, ei Îl iubesc pe Domnul, dar au unele rezerve. "Să nu fim fanatici. Să fim echilibrați." Cunoașteți astfel de oameni! "Da, suntem ai Domnului, dar să avem grijă!" Ei aduc o roadă întreită.

De ce am spus toate aceste lucruri? Pentru a arăta că într-un fel sau altul, tot ce vine din Isus are valoare reală. Duhul Sfânt este valoarea reală, iar dacă Duhul Sfânt este într-adevăr Domnul vieților noastre, ele vor avea greutate. Viețile noastre vor avea impact asupra altora, o influență veșnică. Slavă lui Dumnezeu pentru Duhul Sfânt! Să fim siguri că cerem Domnului ca ungerea să aibă cale liberă în viețile noastre. Rezultatul Duhului Sfânt în noi va fi poate de a condamna pe unii oameni și poate de a îndrepta pe alții, dar El nu poate fi neutru, iar dacă ai ungerea și dacă am ungerea, diavolul va ține cont. Fie ca Domnul să ne ajute să înțelegem! Vrei tu ca diavolul să spună: "O, acel bărbat, acea femeie, nu reprezintă un obstacol în calea mea. Nu am de ce să mă deranjez din cauza lui sau a ei!" Odată, am avut un prieten care la despărțire dădea mâna cu mine și-mi spunea: "La revedere, bătrâne! Domnul să facă să-i dai bătaie de cap diavolului!" Ei bine, așa va fi dacă Duhul Sfânt va fi cu adevărat peste noi, căci așa a fost și în cazul Domnului Isus.

Înțelegeți voi semnificația ungerii Duhului Sfânt? Fie ca Domnul s-o facă reală în viețile noastre!

Publicat prima dată în revista ”Un martor și o mărturie”, ian-feb 1967, vol 45-1