Calea spre plinătatea cerească

de T. Austin-Sparks

Domnul i-a spus lui Ilie: ”Pleacă de aici și ascunde-te lângă pârâul Cherit”. Și el a mers și s-a ascuns și a fost hrănit de corbi și a băut din apa pârâului.

Iată aici un om care, lucrând împreună cu Dumnezeu (el cooperează cu Dumnezeu până la sfârșit așa încât El să Își ocupe locul Său în toată plinătatea) descoperă că gelozia lui pentru Dumnezeu necesită uneori ca el să stea de-o parte, să păstreze tăcerea, să aștepte în timp ce Dumnezeu lucrează. Este un lucru dificil să aștepți, să tot aștepți și să nu faci nimic, să nu te arăți pe tine însuți, ci să te ți legat de Dumnezeu în taină.

O, dar noi trebuie să fim ocupați, trebuie să facem ceva, trebuie să fim activi sau altfel, ne închipuim că nimic nu se întâmplă, că Dumnezeu nu face nimic. Credem că dacă noi nu facem nimic, nici Dumnezeu nu face nimic. Aceasta este atitudinea noastră; și foarte des, lucrarea adevărată a lui Dumnezeu este ruinată de intervenția noastră, de încercarea noastră de a face ceva pentru El și de faptul că suntem atât de ocupați cu lucrurile Lui. Există o vreme când interesele cele mai mărețe ale lui Dumnezeu sunt împlinite cel mai bine prin înlăturarea noastră, prin tăcerea noastră și prin alipirea noastră de El în mod tainic.

Vreți să cunoașteți calea spre plinătatea cerească? Aceasta reprezintă abandonare în fața Domnului printr-o ascultare incontestabilă, adică Domnul Își ocupă locul Lui. Dacă Domnul spune că vrea un lucru, atunci El are drept la ce dorește; El are dreptul să primească ceea ce vrea. Dacă Domnul mă vrea aici sau acolo, dacă vrea să fac cutare sau cutare lucru, atunci El este interesat de acel lucru și va scoate ceva valoros în urma lui. Nu este vorba dacă este convenabil pentru mine să fac acel lucru astăzi, nici dacă lucrul în sine servește intereselor mele, ci exclusiv datorită plăcerii Domnului. Dacă Domnul a investit în acel lucru, singurul considerent pentru mine este că Domnul trebuie să aibă ascultarea mea pentru ca să primească ce dorește.

Aceasta este gelozia pentru Domnul și cum duce aceasta la plinătate crescândă și în cele din urmă, la plinătatea cerească! Domnul nu ne cere să învățăm tot cursul dintr-o dată! Cerințele Lui sunt treptate: astăzi atât, mâine atât, dar în timp ce El ne face cunoscută voia Lui, trebuie să ne amintim că El nu face acest lucru în primul rând pentru binele nostru, ci pentru scopurile pe care le are, de a-Și obține drepturile; iar bunăstarea noastră depinde întotdeauna de faptul că El Își ocupă locul care I Se cuvine.

Puteți lua în considerare orice criză spirituală din viața voastră și analizând-o, puteți demonstra că ea este un principiu. Când ați ajuns la o criză cu Domnul și în acea situație ați cerut Domnului să facă ceva: ați insistat înaintea Lui, v-ați rugat Lui pentru ceva ce este spre binele vostru, nu am dreptate când spun că El nu v-a răspuns în felul în care voi vă așteptați? Puterea Lui a fost reținută până ați ajuns în locul unde ați spus: ”Nicidecum voia mea, ci voia Ta. Dacă acest lucru nu este pentru slava Ta, sunt mulțumit; nu-l împlini. Slava Ta să domnească!”

În felul acesta veți găsi o cale curată de înaintare cu Domnul. Dar acel principiu este lucrat în noi. Nu este o amăgire. Trebuie să existe o lege vie care lucrează, care trimite la moarte tot interesul personal și Domnul devine singurul care contează pentru noi, singura noastră dorință. Atunci calea noastră este liberă de a înainta. Nu este adevărat?

Cât de des am fost expuși aici. Ne-am rugat având în vedere interesele și scopurile noastre, iar Domnul nu a intrat deloc pe acel teren. El a așteptat până când am schimbat poziția și am intrat pe terenul Lui.

Problema este clară, nu-i așa? Calea spre plinătatea cerească este liberă atunci când Dumnezeu Își ocupă locul care I Se cuvine, adică: o moarte absolută față de tot ce este altceva decât Dumnezeu. Când El deține locul unde El este totul și nimic altceva, atunci, și numai atunci, Îl cunoaștem în puterea învierii Lui, doar atunci cunoaștem plinătatea cerească.

Ce este râvna pentru Domnul? Ce înseamnă gelozia pentru Dumnezeu? Constă ea dintr-un număr de angajamente sau de ocupații? Este ceva ce ține de emoțiile noastre? Este suma modurilor în care noi exprimăm ceea ce numim, devotamentul nostru față de Domnul?

Trebuie să răspundem: Domnul trebuie să-Și aibă deplin locul și drepturile Lui în noi; și față de toate lucrurile la care ne raportăm, atât cât stă în puterea noastră, trebuie să avem grijă ca El să fie cinstit. Aceasta este râvna pentru Domnul. Aceasta înseamnaă să fii gelos pentru Dumnezeu. Acesta a fost duhul care l-a mistuit pe Domnul Isus: ”Râvna Casei Tale Mă mistuie.”

Trebuie să cerem Domnului să ne arate exact cum și unde se aplică Cuvântul Lui pentru noi și cum este aceasta calea spre plinătatea cerească. Vom ajunge la plinătatea cerească doar atunci când Dumnezeu primește locul Lui neîmpărțit și fără discuții, când toată roada și toate interesele vieții noastre sunt pentru El.

Ianuarie 1937