Înaintarea până la sfârșit

de T. Austin-Sparks

Întotdeauna trebuie să ținem minte că tronul nu este doar un loc care se află izolat, singuratic, un loc unde vom ajunge și noi într-o bună zi. Tronul lucrează în mod practic acum, în mod spiritual, iar noi trebuie să ajungem progresiv în părtășie cu domnia lui Cristos.

În spatele tuturor lucrurilor, Domnul este Domn. Există atâția vrăjmași în țară: puternici, cetăți întărite, atâtea lucruri de înfruntat, dar în spatele acestora Domnul este Domn. Calea noastră este de a intra într-o părtăție spirituală cu Domnul, de a cunoaște domnia Lui, guvernarea Lui, autoritatea Lui. A domni asupra vrăjmașului și puterii lui este o chestiune de poziție spirituală progresivă și crescândă față de Domnul.

Iată unde caută Domnul să ne ducă în mod progresiv. El vrea ca noi să cunoaștem ce înseamnă să avem autoritate spirituală și să domnim spiritual asupra puterii vrăjmașului, într-un mod progresiv și mereu crescând, care în cele din urmă să se arate, ca să spun așa, în fața tronului. Astfel, tronul nu este văzut ca ceva detașat, izolat, de sine stătător, ci el este sfârșitul și concluzia alergării noastre.

Oare, să nu credem cu adevărat (O, de ne-am aduce aminte întotdeauna!) că fiecare provocare nouă, fiecare greutate nouă, fiecare împotrivire nouă pe care Domnul o îngăduie să vină pe calea noastră nu este altceva decât răsunetul glasului Lui? Nu este altceva decât chemarea Lui înnoită pentru cele de sus, un prilej nou, o provocare nouă de a ocupa poziția credinței prin care vom demonstra că El este mai mult decât îndeajuns pentru fiecare provocare din viața noastră.

Aceasta este poate una din lecțiile principale pe care trebuie s-o învățăm. Această greutate nouă, această problemă nouă este o provocare și o chemare la o ascensiune spirituală nouă, iar situația nu va fi rezolvată, nu va fi explicată, nu vom fi ajutați să ne ridicăm de-acolo, până nu am încetat să cerem Domnului o explicație, până nu am renunțat să insistăm înaintea Lui ca El să vină și să dirijeze situația, până când noi nu am luat o atitudine nouă față de Domnul în situația respectivă. ”Ce rost au strigătele acestea?... Tu, ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna...” (Exod 14:15,16). A acționa astfel înseamnă a relaționa în mod continuu lupta și toate detaliile ei, de sfârșitul lui Dumnezeu.

În fiecare situație și în orice vreme, chemarea este absolută. Chemarea cerească nu este niciodată negativă, neutră, pasivă, ci întotdeauna este absolută, decisivă. Poate că nu aveți prilejuri în viața voastră de zi cu zi care să vă arate că chemarea este absolută. Poate mergeți la servici dimineața și vă împliniți slujba zi de zi, prin același ciclu obișnuit: obișnuita slujbă, cum spunem noi, cu foarte puțină varietate. Este același ciclu zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună, aceiași oameni, același ambient, în mare parte, aceleași activități. Doar arareori intervin ocazii ceva mai speciale, mai interesante în mersul lucrurilor de zi cu zi.

Ar fi atât de ușor într-o asemenea situație să spuneți: ”Ei bine, în sfera vieții de zi cu zi nu există prea multă atracție spre chemarea cerească! Slujba mea este banală și simplă. Trebuie să o fac în fiecare zi și nu se întrezărește nimic dincolo de ea”. Amintiți-vă că în orice vreme, în toate împrejurările, chemarea este absolută.

Fiecare zi va aduce prilejuri pentru ca voi să învățați ascensiunea spirituală; prilejuri prin care veți cunoaște valoarea legăturii voastre cu Domnul; care vor pune la probă resursele pe care le aveți în Cristos; prin care veți cunoaște creșterea în har și biruința. Cum ați cunoaște toate acestea în sfera vieții atât de neinteresantă, poate lipsită de perspective, dacă credința, răbdarea și îndelunga răbdare nu v-ar fi puse la probă?

Ar fi interesant să cunoaștem cu exactitate din ce este alcătuit tronul Domnului. Când ne vom apropia de el, mă întreb dacă vom găsi un tron de aur în adevăratul sens sau dacă îl vom vedea ca fiind alcătuit din mai multe lucruri? Când ajungem să analizăm tronul, putem descoperi că el este alcătuit din răbdare, credință, îndurare și toate aceste elemente morale, iar aceste elemente constituie puterea prin care El guvernează. A lua parte la răbdarea lui Isus Cristos înseamnă a sta cu El pe tron. Rezultatul final al răbdării lui Isus aduce ceva măreț: credința și îndurarea lui Isus Cristos. Acestea sunt elementele tronului Său.

Acum, El lucrează în noi aceste elemente, în viața noastră de zi cu zi, în viața noastră cenușie, neinteresantă. Poate că sunteți puși la probă datorită tronului. De mersul vieții cel mai neinteresant poate să se lege gândul Domnului cel mai adevărat, cel mai real. Să ne amintim că chemarea cerească este întotdeauna absolută, decisivă în toate împrejurările, în toate locurile. Suntem puși la probă datorită tronului, ca să se afle dacă el va funcționa prin noi aici și după aceea.

”Astăzi, dacă auziți glasul Lui...” ”Astăzi”, există vreme de progres, de înaintare, există prilejuri oferite. Putem să înaintăm, de aceea este încă ”astăzi”. Când ziua se termină, nu mai putem înainta. În timpul zilei există prilejuri de înaintare. Când prilejurile se sfârșesc, nu va mai exista ”astăzi”.

Domnul să ne dea răspuns în inimile noastre la chemarea, la glasul care se aude astăzi!

Ianuarie, 1937