Întâietatea vieții

de T. Austin-Sparks

Când privim și luăm contact cu situația din rândul copiilor Domnului, când căutăm să diagnosticăm situația în care ei se află, când ajungem să vedem și să cunoaștem care este cea mai mare nevoie a lor, cred că nu suntem departe de adevăr când spunem că problema de importanță primordială este VIAȚA. Totul depinde de viață. Ea guvernează toate celelalte probleme. Ea atinge toate celelalte situații. Când s-a spus și s-a făcut totul în privința lui Cristos și a lucrării Lui, în privința doctrinei, a vieții creștine, a Cuvântului lui Dumnezeu; baza pe care se sprijină totul, rezolvarea fiecărui lucru care determină valoarea practică și de durată a lui este viața.

De exemplu, sănătatea doctrinei nu este ceva în sine, ea nu este factorul determinant. Nici doar Scriptura. Nici rânduiala Nou Testamentală în sine. Nu este vorba de un adevăr mai bogat. Nu este vorba de lucrarea sau de slujirea Domnului. În cele din urmă, este o chestiune a vieții. Celelalte sunt cu toate importante și indispensabile, cu toate pot să fie semnele și consecințele vieții; dar este posibil ca fiecare din aceste lucruri să fie prezent, dar fără viață și, de aceea, totul să fie ineficient. Într-un cuvânt, este posibil să avem o doctrină perfect sănătoasă dar fără viață. Este posibil să avem Scriptura (prin aceasta vreau să spun: o cunoștință cuprinzătoare, aprofundată a Cuvântului lui Dumnezeu), este posibil să avem o cantitate uriașă de învățătură biblică; este posibil să avem mult ”adevăr bogat”; este posibil să avem o rânduială perfect Nou Testamentală și în cele din urmă, este posibil să avem atâta activitate și lucrare creștină extraordinară pentru Domnul; dar având toate acestea, să ducem lipsă de adevărata eficiență, deoarece toate aceste lucruri sunt fără viață.

Rețineți, nu este cazul de a face o alegere între aceste lucruri, căci viața va avea nevoie de ele și le va însoți sau mai bine zis, va fi însoțită de ele. Dar este posibil să aveți toate aceste lucruri, fără viață și de aceea, pentru completarea echipamentului, să duceți lipsă de vitalitate: de forța spirituală, de acțiunea spirituală, de eficiența trainică, de roada nepieritoare.

Dumnezeu este un Dumnezeu al rânduielii, iar El face toate lucrurile într-un mod ordonat și adecvat. El are sistemul Lui ceresc în care noi trebuie să intrăm. Dar întrebarea este: cum ajungem să intrăm în el? Intrăm oare în el din afară, ca într-o rânduială bine stabilită sau aceasta va crește spontan în noi și se va manifesta datorită vieții spirituale din noi? Iată care este singura cale prin care rânduiala capătă o expresie vie a vieții divine. Nu puteți avea adunări de oameni asupra cărora să impuneți o rânduială Nou Testamentală. Când oamenii Domnului vin laolaltă ei trebuie să se strângă sub călăuzirea Duhului Sfânt, sub Domnia absolută a lui Cristos, într-un mod viu! Atunci veți descoperi că rânduiala Domnului se va produce în mod spontan. Aceasta este viața!

Ianuarie, 1936