Încorporarea în Cristos

de T. Austin-Sparks

Ceea ce este adevărat cu privire la persoana lui Cristos, trebuie să fie adevărat cu privire la toți ai lui Dumnezeu sau cei care sunt folosiți în vreun fel sau altul pentru planul Său veșnic.

Ei trebuie să fie:

1.Născuți din Dumnezeu.

2.Trimiși de Dumnezeu.

3.Să aibă revelație spirituală și viziune de la Dumnezeu.

4.Să vorbească cuvintele lui Dumnezeu.

5.Să facă doar lucrările lui Dumnezeu.

6.Să caute mai întâi Împărăția lui Dumnezeu.

7.Să fie siguri că în cazul lor ”toate lucrurile sunt de la Dumnezeu”.

Aceasta a fost temelia apostolică. Duhul Sfânt a venit să facă aceste lucruri posibile și eficiente. Prin urmare, totul se rezumă la eficiența mărturiei și trudei lor. Ei știau ce însemna să fii ”Botezat de același Duh, în același Trup”, acolo unde Cristos este Capul Trupului, Capul Suveran, care Își continuă lucrarea prin mădularele încorporate. Mădularele nu aveau acțiune independentă, nici planuri personale, nici organizări sau inițiative, nici încercări care să reprezinte rodul gândirii, rațiunii, imaginației sau entuziasmului lor, chiar dacă acestea erau ”pentru Cristos”, pentru ”Împărăție” sau în ”Numele Său”. Totul trebuia să vină prin revelația Duhului, de la Cap.

Așa cum Tatăl este Capul Fiului, așa și Fiul este Capul Trupului. Așa cum El a rămas în Tatăl, și noi trebuie să rămânem în El. Până nu am judecat totul prin Duhul, nu trebuie să acționăm pe temeiul lăuntrului nostru, sufletescului sau aparențelor. Aceasta se referă în special la probleme religioase, căci în acest domeniu facem greșelile cele mai mari. Răspunsul emoțiilor noastre firești sau puterea rațiunii, a voinței, la impactul vreunei sugestii ne poate conduce la foarte mult necaz. Pericolul multor lucrări creștine, învățăturii spirituale și propagandei misionare constă în tendința de a înflăcăra emoțiile și de a oferi premii spirituale fără să se țină cont de Cristos și de apostoli.

Multe decizii au fost luate în astfel de situații, care nu au rezistat în vremea testării și care nu s-au dovedit a fi lucrarea adevărată a Duhului.

Poate că niciodată nu a fost o vreme ca aceasta, cu atâta ”slujire creștină”, cu atâta organizare, reclamă, risipirea timpului, a energiei și a mijloacelor de inițiere ”creștină”. Niciodată nu au fost atâția oameni interesați, dar este îndoielnic dacă a existat și ceva eficiență spirituală adevărată! Întrebarea cheie este: cât de mult din toate acestea vine direct prin revelația Duhului Veșnic și prin inițierea lui Dumnezeu? O, cât de adevărate sunt cuvintele: ”Duhul Sfânt a spus...”; ”I s-a părut potrivit Duhului Sfânt”; ”A venit prin revelația Duhului”!

Sau cât de mult din toate acestea este produsul discuțiilor omenești, imaginației omului, impulsului, entuziasmului, plănuirii, carității, interesului pentru o cauză mai bună? Măsura în care instrumentul se identifică cu Cristos, printr-o unire corporativă cu El, este măsura lucrării adevărate a lui Dumnezeu, realizată prin El. Poate există multe lucruri care par a fi un succes și care ne impresionează prin simțul realizării adevărate, dar când ”focul” și-a făcut lucrarea, ce rămâne este ceva nesemnificativ. În cele din urmă ”carnea nu folosește la NIMIC”, deși poate părea că are rezultate extraordinare. Ce va dăinui este ceea ce este făcut PRIN Dumnezeu și nu ceea ce este făcut PENTRU Dumnezeu. Noi trebuie să vedem că suntem absolut în Cristos și că trăim în Duhul, restul va fi spontan. Nu va exista rămânere în El, dacă nu a existat o încorporare adevărată în El.

Mai 1926