Sentința morții

de T. Austin-Sparks

Ba încă purtăm sentința morții în noi înșine pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii... Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. (2 Corinteni 1: 9; 4:10).

”Sentința morții în noi înșine” - aceasta este temelia oricărui lucru din sfera eficienței și rodniciei spirituale. Desigur, Pavel vobește aici în primul rând despre ceva foarte grav, care îl depășise... ceva care venise în calea lui sub forma unei dureri îngrozitoare, iar el a spus că își pierduse nădejdea de a mai trăi și că purta în el sentința morții. Din punct de vedere omenesc nu mai exista nici o nădejde pentru el; nu mai exista nici o nădejde după verdictele și judecățile omenești. El trebuie să fi murit – căci purta în el chiar sentința morții. Îmi place cum scrie, folosind acel cuvânt pentru ca, care schimbă complet întreaga situație. El ar fi putut spune: ”Purtăm sentința morții în noi înșine și nu putem să ne mai punem încrederea în noi”, dar nu a spus așa. Desigur, acesta ar fi modul logic de a spune: ”Purtăm sentința morții – este prezentă - și așa stând lucrurile, nu mai suntem buni de nimic, nu mai există nici o nădejde; prin urmare, la ce bun să ne punem încrederea în noi”?!

Dar el nu a spus așa ceva. ”Purtăm sentința morții în noi înșine, pentru ca...” Acolo există un scop, un obiectiv, un principiu fundamental și temeinic. El și-a dat seama că acela nu era sfârșitul, ci începutul intenției noastre de a nu ne pune încrederea în noi înșine, ci în Dumnezeul care învie morții. Așadar, sentința morții nu a fost sfârșitul, ci începutul tuturor lucrurilor. În spatele acelei sentințe se ascundea un plan adevărat.

Dacă studiați învățătura Duhului Sfânt din Noul Testament, veți vedea că acesta a devenit principiul fundamental al tuturor activităților și acțiunilor divine: sentința morții a trecut asupra noastră, s-a întipărit în noi, lucrează în noi și în permanență un alt lucru continuă să facă lucrarea lui Dumnezeu, să biruiască în prezența sentinței morții din noi. Acest lucru - care se află în noi, care lucrează prin noi, care ne ridică deasupra morții, în Cristos, așa încât lucrurile minunate ale lui Dumnezeu să se manifeste prin noi - este Viața de Înviere. Dintr-o singură mișcare, Domnul a șters orice încredere a noastră în noi înșine, orice nădejde în noi înșine, nu pentru a ne distruge, nici pentru a face totul imposibil, ci pentru ca Cel care a înviat morții să poată manifesta prin noi lucrările minunate, roditoare ale Vieții de Înviere.

Ați observat că și Irod, ”acea vulpe bătrână”, când a auzit că Domnul Isus făcea multe lucrări minunate a spus: ”Acesta este Ioan Botezătorul, care a înviat din morți; de aceea suntem martorii acestor lucrări minunate”. Înviat din morți – lucrări minunate! Cum a ajuns el să bănuiască așa ceva, nu știu, dar există acest principiu: învierea din morți implică lucrări minunate – lucrări mai minunate decât cele dinaintea morții.

Acesta este principiul pe tot parcursul Cuvântului: pe temeiul Vieții lucrate în noi prin Cruce, prin învierea lui Isus Cristos, Dumnezeu este în stare să împlinească și să Își atingă scopul suprem. Dar pentru a face acest lucru, sentința morții trebuie plantată chiar în centrul vieții noastre vechi pentru a o înlătura. Așadar, atunci când ajungem la disperare, când nu mai putem avea încredere în noi înșine, când nu mai putem duce la capăt nimic din noi înșine, există Viața minunată a lui Dumnezeu pentru orice situație – aceasta înseamnă Cristos în voi, Viața lui Dumnezeu, nădejdea slavei!

Acesta este doar începutul lucrurilor, temelia. Dacă vreți să fiți eficienți pe tărâmul unde prințul, Domnul Morții, este stăpân, nu veți reuși prin mijloacele și resursele în care el și-a format un refugiu; iar el își formează refugii în toate resursele vieții noastre firești, oricât de bune și minunate ar fi din punct de vedere firesc. Singurul lucru care poate fi eficient pe acest tărâm este Viața, prin care Isus a biruit moartea! Pentru ca acea Viață să aibă stăpânire deplină, cale liberă și roadă bogată, orice lucru din viața noastră pe care a pus stăpânire vrăjmașul trebuie înlăturat. În această lucrare nu ne putem baza pe noi înșine.

Iată ce definește și delimitează măsura eficienței spirituale. Măsura eficienței spirituale este măsura vieții Lui, care ia chip în noi prin sentința morții. Prin toate încercările, împotrivirile, necazurile, durerile, Pavel vede un mare avantaj pentru Viața lui Dumnezeu – că această ”moarte” este complementară planului lui Dumnezeu, că ea sprijină planul lui Dumnezeu. Pavel întotdeauna a privit lucrurile în felul acesta. El a văzut că acele lucruri care puteau fi recunoscute incapabile de a aduce roadă pentru Dumnezeu, erau de fapt, esențiale pentru producerea roadei. Moartea nu este sfârșitul tuturor lucrurilor, ci începutul lucrurilor care-L preocupă pe Dumnezeu.

Preaiubiților, ne lovim de această situație a confruntării cu sistemul dezastrului spiritual și al morții spirituale. Am spus adesea în ultima vreme, că ne-am desprins și ne desprindem tot mai mult de era și perioada rânduielilor din lucrarea creștină. Cred că este recunoscut de majoritatea oamenilor spirituali că vechile forme ale creștinismului – activitatea religioasă organizată – se dărâmă și eșuează peste tot. Se pare că formele au fost respinse pentru că nu pot face față nevoii prezente.

Am intrat într-o perioadă nouă, o fază nouă, care credem că este faza culminantă a veacului, când vom intra într-o luptă și mai directă cu forțele întunericului, cu puterea lui Satan. Timp de multă vreme, Biserica s-a întâlnit cu el prin intermediul lucrurilor, dar acum se va întâlni cu el față în față. Aceasta este vremea și starea în care trăim. Descoperim că mijloacele, formele vechi, instituțiile și lucrările organizate nu pot face față luptei directe cu vrăjmașul. Suntem forțați să recunoaștem nevoia după ceva mai mult, iar acel ceva este pur și simplu Viața lui Dumnezeu manifestată prin Învierea Domnului Isus Cristos, care se atinge în mod direct de sistemul morții și al întunericului. Iată care este poziția noastră.

Așadar, trăirea noastră trebuie să fie prin Viața lui Dumnezeu, care nu este amestecată cu resursele omenești – cu activități omenești, cu inițiative omenești. Doar Viața lui Dumnezeu trebuie manifestată în Biserică, într-un mod direct, imediat și deschis, pentru ultima fază a luptei spre biruința finală. Pentru ca acest lucru să aibă loc, trebuie să existe acel caracter extraordinar al lui Dumnezeu care înlătură tot ce stă în calea manifestării Vieții Lui curate, clare, neamestecată cu lucruri pătate de moarte (adică, viața firească a omului). Acel amestec trebuie înlăturat. A sosit timpul ca Dumnezeu să ceară socoteală cu de-amănuntul copiiilor Lui. Nu vă puteți atinge de pământ, de firea pământească, de lume, de orice lucru pe care moartea a pus stăpânire, fără a simți dintr-o dată o stagnare bruscă, o piedică în calea eficienței spirituale. Trebuie să rămâneți curați în mod absolut.

Preaiubiților, principiul Vieții din duhul vostru trebuie să fie principiul călăuzitor al slujirii voastre pentru Domnul Isus Cristos! Nu vorbesc despre Viața din jurul vostru. Domnul vă poate conduce într-un loc unde domnește moartea, iar dacă moartea domnește și în voi, atunci veți ceda rapid în fața situației. Dar dacă Viața lui Dumnezeu este în voi, veți soluționa problema, veți birui! Dar aveți grijă, dacă începeți să vă atingeți de lucrarea lui Dumnezeu, neavând Viața în duhul vostru, dacă totul este mort în duhul vostru, nu aveți nici un drept să faceți vreo mișcare, până ce nu ați primit în duhul vostru Viața lui Dumnezeu. Nu vă atingeți de ceva, altfel vă veți trezi în mijlocul unor lucrări moarte, încercând să faceți ceva unde nu există nici un principiu vital.

Este întotdeauna foarte bine să aveți o vedere largă și să spuneți: ”Da, dar Domnul Isus Cristos a venit în această lume – unde domnește moartea – ca Viață pentru salvarea lumii; iar această Viață este temelia de unde începem orice lucrare a Domnului!”

Totuși, nu acesta este criteriul. A fost o vreme când Domnul Isus a recunoscut în Duhul Lui că, planul lui Dumnezeu fusese împiedicat datorită unor situații, iar Viața din El nu I-a dat acordul în acele situații. El a lăsat totul de-o parte și a plecat.

Credem că așa au stat lucrurile și în cazul lui Israel, ca națiune. Domnul a rezumat toată situația în exemplul smochinului. Israelul fusese slujit, i se mărturisise vreme îndelungată, dar sosise clipa când blestemul lui Dumnezeu stătea să cadă asupra lui. (Care este blestemul lui Dumnezeu? Moartea!) Din acel moment El S-a despărțit de Israel. El nu a mai avut nici o slujire pentru Israel. El a recunoscut în duhul Lui, că acolo exista moarte și nu era de nici un folos să devină sentimental față de starea sărăcăcioasă a Israelului. Nu era de niciun folos să încerce să acționeze de pe temelia compătimirii omenești și a compasiunii, imaginându-Și ce s-ar mai putea face și nu s-a făcut. Acolo, lucrurile se sfârșiseră.

Mă folosesc de această imagine pentru a vă arăta că eficiența spirituală pretinde ca Viața să mărturisească în duhul nostru. O mulțime de oameni continuă să fie legați de anumite lucruri, domenii, tovărășii, asocieri, să rămână acolo doar din punctul de vede al rațiunii firești, din punct de vedere sentimental, tradițional, crezând că, rămânând acolo ceva se va întâmpla, deși recunosc în duhul lor, că lucrul este mort și că acolo nu există Viață.

Oare nu Viața Domnului este cea care le mărturisește, le dă acordul că pot să Îl slujească acolo unde întâlnesc Viața, unde există duhul promisiunii? Dacă în jurul lor totul este mort, dar ei au Viața în ei înșiși, totul este în regulă. Dar, dacă în jurul lor totul este mort, iar ei nu au Viața în slujirea lor, cu siguranță ceva este greșit, iar ușa este închisă. Este important să primim acordul Vieții Lui din noi pentru a fi eficienți spiritual.

Desigur, noi am înlăturat tot ce putea aduce moartea – am rămas lângă Cruce și am văzut că sentința morții trebuie să fie în noi, pentru ca Viața să fie posibilă. Dacă am fost tratați, dacă purtăm sentința morții în noi, nu mai avem încredere în noi înșine, căci ne-am pus încrederea în El, Cel care învie morții; în acest caz avem dreptul să cerem și să primim Viața de Înviere care își dă acordul pentru slujirea Domnului. În ziua în care Domnul aduce moarte în duhul cuiva, în orice domeniu sau slujire ar fi, aceea este ziua când omul trebuie să înțeleagă dacă Viața își dă acordul pentru slujirea respectivă. Acest lucru este important!

Nu știu de ce Domnul ar trebui să accentueze acest lucru, dar nu vă va fi de nici un folos să continuați lucrarea lui Dumnezeu, când în duhul vostru există moarte. Nu va ieși nimic de acolo. Renunțați! Cereți-i Domnului să vă conducă în locul unde puteți purta în duhul vostru ceea ce are de spus Viața din voi – Viața prin care Isus a biruit moartea – pentru a rezolva situația din jurul vostru.

O, de ar avea copiii lui Dumnezeu discernământ spiritual! Singurul strigăt din duhul nostru este ca copiii Lui să poată discerne – să discearnă în duhul lor unde există Viața și unde există moartea! Știți și voi cât de des am încercat să facem lucruri pentru Domnul – să facem lucruri cu cele mai bune motivații – dar, de fapt în spatele lucrurilor se afla moartea. Erau lucruri moarte! Și totuși, noi am încercat să le facem, am insistat să le facem și nu a fost decât pierdere de timp și de energie. Trebuie să ajungem să facem lucrul pe care Dumnezeu îl face, căci doar atunci putem primi aprobarea Vieții că lucrul este al lui Dumnezeu și că vom ajunge cu bine la sfârșit. Pentru ca El să Își poată împlini scopul, pentru ca planul Lui să se împlinească la venirea Domnului, nevoia noastră este de a avea Viața Lui din belșug și discernământ spiritual pentru a cunoaște unde este Viață și unde este moarte. Poate că sunteți implicați în lucrarea lui Dumnezeu, dar moartea domnește în duhul vostru – această situație este opusă planului lui Dumnezeu. Puteți avea Viața în duhul vostru și moartea abundă în jurul vostru, dar pentru că Viața mărturișește în voi, aceasta este atât cheia cât și siguranța că ceva se va împlini.

Preaiubiților, eu cred că nu trebuie să facem un lucru dacă nu avem aprobarea Vieții în duhul nostru; dar dacă o avem, lucrul de care ne ocupăm este al lui Dumnezeu și trebuie realizat prin noi. Este Dumnezeu în acel lucru? Este Dumnezeu în spatele lui? L-a inițiat Dumnezeu? Răspunsul la această întrebare, în duhul vostru, nu va fi un glas care se poate auzi, ci va trebui să fie întotdeauna libertatea și abundența Vieții Lui, care va mărturisi în duhul vostru.

Domnul să ne învețe cum să fim conduși în duhul nostru de Duhul Sfânt pentru ca El să ne conducă la eficiență spirituală maximă. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să purtăm ”sentința morții” în noi înșine (în firea noastră), pentru a nu ne pune încrederea în noi, ci întotdeauna purtând ”omorârea Domnului Isus, pentru ca Viața Lui să se arate în noi.”

Doar Dumnezeu poate să lucreze pe tărâmul învierii, prin Viața de Înviere, iar această Viață în noi este temelia lucrării de revelație și slujire a Duhului Sfânt.

Legea Duhului este Viața!! (Romani 8:2)

Iulie 1927