Cristos viața noastră

de T. Austin-Sparks

Când Se va arăta Cristos, viaţa noastră... (Coloseni 3:4).

Unul din obiectivele principale ale Duhului Sfânt este să îi identifice cu adevărat pe credincioși cu Cristos, cu Domnul înviat și înălțat și să facă viața Lui înviată o realitate în viața lor. Cu cât ne apropiem de încheierea acestei ere – de arătarea lui Cristos – două trăsături vor deveni din ce în ce mai evidente. Pe de o parte, lucruri, oameni, mișcări, instituții, organizații, etc. vor predomina și vor atrage după ele mulțimi și mase de oameni. Pe de cealaltă parte, datorită unei dezamăgiri și decepții crescânde din cauza acestora, o minoritate Îl va căuta pe Domnul pentru a găsi în El Viața lor.

Trei elemente se vor subînțelege din aceste lucruri. Primul este dezvoltarea evidentă a principiului lui anti-crist și anume, înlăturarea definitivă a lui Cristos sau încercarea de a face acest lucru. Al doilea este alternativa la tot ce este Cristos in crestinismul făcut de om, o imitație a vieții născute din nou, care continuă prin impuls propriu. Cel de-al treilea element, o căutare profundă și autentică după realitate, adevăr și cunoaștere lăuntrică a Domnului. În primul caz, va exista o închinare deșartă a omului prin puterea omenească: o revărsare extraordinară de umanism, de minunăția și slava omului. În cel de-al treilea caz, Cristos va fi în întregime Viața noastră.

Dacă creștinul este atașat de un lucru, ca de exemplu: de o învățătură, de o tradiție, de o instituție, de o mișcare sau de o persoană, sfârșitul va fi cu siguranță limitarea Vieții, iar în cele din urmă va exista confuzie și dezamăgire, poate și mai rău. Noul Testament arată clar și accentuat că sfârșitul tuturor lucrurilor trebuie să fie "Cristos totul și în toți." Noi trebuie să învățăm că lucrarea adevarată a Duhului lui Dumnezeu este atașarea tuturor lucrurilor de Cristos. El trebuie să fie Viața duhului nostru, a "omului din lăuntru", așa încât să fim tari în Domnul: nu în noi înșine, nu în alții și nici în lucruri. Vom supraviețui adversității doar prin puterea Lui.

Cristos va trebui să fie viața minții noastre. Încurcăturile ne vor găsi lipsiți de puterea de a le explica sau înțelege, dar Duhul ne va învăța și ne va conduce.

Cristos va trebui să fie viața trupurilor noastre. Există și așa ceva: viață Divină pentru trupul fizic. Domnul nu alege întotdeauna să vindece trupul, dar El întotdeauna dorește să fie viața lui, chiar și în suferință, pentru a-Și împlini planul Său.

Trebuie să fie doar Domnul și pentru a fi astfel, adesea se vor da lupte pe terenul incompetenței naturale. De la început și până la sfârșit, puterea învierii Lui este legea unirii cu Cristos. Zile de apăsare îngrozitoare se abat asupra copiiilor Domnului. Vrăjmașul lor le dă prea puțin răgaz. Singura lor satisfacție este Domnul Însuși, Viața noastră.

Barnaba îndemna credincioșii de la început "să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul.” (Fapte 11:23). Și va exista agonie în viețile noastre până când ”Se va arăta Cristos, viața noastră.”