Mintal sau spiritual

de T. Austin-Sparks

Există o înțelegere intelectuală vastă a adevărului și a doctrinei care nu rezolvă situațiile, care nu vine în ajutorul nevoilor... Cineva poate cunoaște Scriptura foarte amănunțit și totuși, ea poate fi cea mai dificilă, arțăgoasă și supărăcioasă persoană în viața de zi cu zi; sau poate avea legături în afaceri și nu ajunge ușor la o înțelegere cu ceilalți, astfel le produce falimentul pentru a-și împlini scopurile. Puteți avea toată cunoștința și să nu vă folosească la nimic. Această persoană este un om natural care se află pe aceeași treaptă cu omul lumesc. El are doar o înțelegere mintală a adevărului divin, care nu este vie, care nu este ”apa Vieții, limpede ca cristalul”.

Slujbele religioase pot fi foarte frumoase, dar moarte... Puteți avea idealuri înalte, gânduri sublime, și totuși, există ceva care aduce totul la ineficiență, așa că nu ajungeți nicăieri. Amvonul modern al profilului mintal omenesc are limită. Dacă se întâmplă ca un om să fie școlit și mai bine instruit decât altul, concluziile sale sunt că el este mai aproape de adevăr decât oricine altcineva. Dacă poate construi ceva pe baza Cuvântului lui Dumnezeu care este interesant, de actualitate, fascinant și care satisface mințile curioase ale ascultătorilor săi, aceștia pleacă cu ideea că el a spus adevărul. Aceasta nu este o dovadă – nu este deloc un criteriu. A reduce adevărul la învățătura mintală, înseamnă a te fi rătăcit.

Moise fusese educat în toată învățătura egiptenilor și cu toate acestea el a trebuit să stea patruzeci de ani izolat și să fie disciplinat. La sfârșit, Moise a trebuit să spună: ”Eu nu pot”, și atunci Dumnezeu a spus: ”Acum te-am adus în locul unde poți spune: ”Tu poți”. Înainte ca Saul din Tars să meargă undeva pentru Dumnezeu, el a trebuit să ajungă să vorbească astfel: ”Sunt cel mai mare dintre păcătoși”; ”Cel mai mic dintre apostoli, nu sunt vrednic să port numele de apostol”; ”lucrurile care pentru mine erau câștiguri, acum le consider gunoi”; ”Evanghelia... n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Cristos ”; ”I-a făcut plăcere lui Dumnezu să-L descopere pe Fiul Său în mine”. Aceasta nu este o realizare obiectivă; ci o experiență subiectivă, iar între cele două este o diferență ca între viață și moarte...

Omul care se laudă cu învățătura lui și care încearcă să demonstreze că este superior altora, că este mai aproape de adevăr datorită învățăturii pe care o proclamă, probabil că este cel mai orb dintre toți oamenii... În momentul în care ați introdus vreun element al omului natural în slujire, acesta o veți ucide. Râul de apă al Vieții limpezi ca cristalul nu va curge printr-un canal al cărnii.

Slujirea voastră trebuie să se nască din Duhul lui Dumnezeu în duhul vostru și nu trebuie să se-amestece cu carnea. Dumnezeu nu va permite torentului de slujire vie să curgă până ce carnea nu a fost nimicită, și nu mai este eu-ul meu care trăiește, ci Cristos.

Publicată prima dată în revista ”Un martor și o mărturie”, mai-iunie 1926, vol. 4-3