Vitejii lui David

de T. Austin-Sparks

”După aceea, a mai fost o bătălie la Gob cu Filistenii. Atunci Șibecai, Huşatitul, a omorât pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa. A mai fost o bătălie la Gob cu Filistenii. Şi Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, din Betleem, a omorât pe Goliat din Gat, care avea o suliţă, al cărei mâner era ca sulul de ţesut. A mai fost o bătălie la Gat. Acolo era un om de statură înaltă, care avea şase degete la fiecare mână şi la fiecare picior, în totul douăzeci şi patru, şi care se trăgea tot din Rafa. El a batjocorit pe Israel; şi Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l-a omorât. Aceşti patru oameni erau copiii lui Rafa născuţi la Gat. Au pierit ucişi de mâna lui David şi de mâna slujitorilor lui.” (2 Samuel 21:18-22).

Aceasta este o listă cu faptele vitejilor lui David. Ceea ce vreau ca voi să observați, este că existau un număr de uriași. Aparent, ei se trăgeau din familia marelui uriaș Goliat cu care vitejii lui David au avut de-a face. Iar pentru a ocupa o poziție corectă, adecvată și eficientă, vă voi reaminti cuvintele familiare din Efeseni 6: 10-12: ”Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul.... Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” Aș vrea să vă îndreptați atenția asupra legăturii dintre acești uriași și uriașul original, Goliat.

Un răspuns corporativ vizavi de provocarea vrăjmașului

Știți că însuși David a avut de-a face cu acest uriaș original (și am putea să-i spunem fenomenal) din pricina tronului. După lupta sa victorioasă cu Goliat, David a fost remarcat în mod public și acesta a marcat primul său pas către tronul lui Israel, pentru care a fost uns. Am mers cam departe, dar la acea vreme, siguranța tronului era cauza acestor fapte mărețe. Când acești viteji își fac apariția, ei, ca și în cazul lui David, sunt văzuți apărând tronul și pe cel ce urma să-l ocupe. Dar desfășurarea acțiunii este de la individual la colectiv. În cazul lui David, era o mișcare individuală, personală. El s-a luptat singur cu Goliat. Era o figură solitară pe acel câmp de bătaie. Atunci când uriașul l-a provocat, toți au fugit, dar David a înaintat singur pentru a înfrunta și pentru a răspunde provocării. Dar în acest pasaj cu care ne confruntăm totul are natură corporativă, dar este aceeași problemă la mijloc. Ei sunt un grup de oameni. Uriașul, uriașul fenomenal, a fost aranjat în întregime, a fost decapitat, dar a lăsat urmași de-ai săi, iar ei sunt cu toții uriași; iar acum uriașul care are și el o expresie corporativă are de-a face cu expresia corporativă a tronului. Acest lucru ne așează foarte clar în ”Efeseni”. Știm că la începutul scrisorii către Efeseni se spune că Domnul Isus ”a înviat din morţi, şi a fost pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.” Prin urmare, expresia individuală, personală este încheiată. Dar la sfârșitul Efesenilor, Biserica este prezentată în aceeași ipostază față de problema Tronului, care este asaltat de uriași: principalități, autorități, domnii, cei mari din locurile spirituale, ca de altfel și de oștile duhurilor rele strânse laolaltă. Cred că această imagine este foarte clară. Așadar, acest grup de oameni sunt vitejii lui David, care au de-a face cu urmașii uriașului, în joc fiind tronul și cel care îl va ocupa. Acești uriași vor avea de-a face cu acest grup de viteji, așa cum uriașul a avut de-a face cu David.

Însuflețiți de un duh

Vitejii lui David nu sunt atât de mult un grup de oameni, cât mai degrabă însuflețirea unui duh. Ei exprimă o stare spirituală, o viață spirituală. În Efeseni găsim acel Duh care ne însuflețește: ”Întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui”. Reiese atât de clar din acea scrisoare, că numai prin Duhul suntem întăriți cu putere în omul din lăuntru. Trebuie să observăm două lucruri legate de acești viteji.

Predați din dragoste unei persoane

Mai întâi ei erau predați lui David. Nu puteți să nu vedeți că ei îl iubeau, ei erau devotați lui David. Vom mai discuta despre acest lucru până ajungem la final, dar trebuie să vă amintiți că unele din faptele lor de vitejie au avut drept cauză dorințe de-ale lui David. Ei erau devotați doar lui și aceasta era o trăsătură distinctă. Observați că atunci când uriașul Goliat striga, poporul a fugit (1 Sam.17:24). De ce? Deoarece ei se aflau acolo doar pentru beneficiile pe care le-ar fi putut primi. Era o chestiune de cum îi afecta pe ei acea situație. Acesta este lucrul care se găsește în viața lui Israel în mod continuu: când lucrurile nu erau în favoarea intereselor lor, atunci ei erau oriunde, numai nu în locul sau în situația unde trebuiau să fie. Ei se aflau oriunde, căci interesele personale erau o prioritate. Dar acești oameni nu erau deloc preocupați de interesele lor personale și nici de cum avea să-i afecteze pe ei aceste lucruri. Pentru ei, doar David conta, așa că atunci când alții aveau interese mai mici și au fugit datorită greutății, datorită măreției acelor situații de adversitate, acești oameni au văzut adversitatea ca pe un prilej de a-și dovedi dragostea pentru domnul lor. Ei erau ai lui. Adică, ca și principiu, ei Îl iubeau pe Domnul.

Predați împăratului lui Dumnezeu

Iar apoi, desigur, ei erau devotați tronului său. Citiți cu atenție lucrurile care se spun despre ei și veți descoperi pe tot parcursul celor citite că loialitatea lor nu era doar pentru David ca și persoană, ci ei știau de asemenea, locul care-l avea Dumnezeu pentru acea persoană, ei ajunseseră să vadă că el era omul ales de Dumnezeu pentru a ocupa tronul. Pentru ei tronul însemna alegerea lui Dumnezeu. Ei au ajuns aici prin disciplină, au ajuns acolo unde Saul nu mai deținea teren în viața lor. Ei au văzut că David era omul ales de Dumnezeu pentru tron. De aceea ei erau devotați lui din două motive: datorită motivului Divin și loialității personale. Sunt sigur că acest adevăr simplu nu are nevoie de subliniere. Noi ne ocupăm foarte mult cu declarația celor două lucruri și anume: că Domnul Isus a câștigat credincioșia inimilor noastre și de asemenea că noi am ajuns să vedem că El este Cel pe care Dumnezeu L-a ales pentru a deține locul puterii absolute în acest univers în vecii veci iar noi suntem predați fie creștinismului, fie Domnului cu sau fără interese personale. Dacă avem interese personale atunci când se ivește un uriaș în calea noastră, noi părăsim scena, adică încercarea prin care trecem, căci despre aceasta este vorba. Domnul se poartă cu noi într-un mod foarte neplăcut, încercând și insistând asupra renunțării la interesele pe care le avem față de creștinism și față de El, deoarece atunci când situațiile se ating de noi pe acest pământ, iar viețile ne sunt amenințate, atunci foarte adesea ne pierdem credința. Atunci când avem de-a face cu o amenințare care ne răscolește interesele, chiar dacă suntem creștini și avem legătură cu Domnul, suntem înfrânți și ajungem să ne dispersăm din punct de vedere spiritual . Trebuie să măturăm interesele personale și felul cum ne afectează viața, și să stăm de partea intereselor Domnului. Este un lucru foarte important, acesta va fi testul pentru noi. Trebuie să ajungem acolo să putem spune: ”Nu contează cum sunt eu afectat, ci ce are Domnul de pierdut din această situație? Ce are Domnul de pierdut dacă eu sunt înfrânt sau dacă lucrul cutare din viața mea câștigă teren? Cum Îl va afecta acest lucru pe Domnul și tronul Său?” Așadar, acești viteji ai lui David sunt oameni distinși, care se remarcă din toată mulțimea de creștini care, în mare parte sunt creștini de dragul binecuvântărilor creștinismului și care sunt fugăriți de vrăjmaș pe câmpul de bătaie, deoarece binecuvântările lor sunt amenințate. Acești viteji îi reprezintă pe aceia care au trecut dincolo de interesul personal și au văzut interesele lui Cristos și scopul lui Dumnezeu, pe care îl are în Fiul Său și anume: domnia universală.

Responsabilitatea corporativă pentru interesele Tronului

Într-un anume sens, David trebuia să fie salvat și sprijinit de acești oameni. Observați în versetele 16 și 17, unul dintre acești uriași înarmat cu o sabie nouă îl vede pe David și face din el ținta tragerilor lui, iar David se afla în pericol foarte mare. Omul care nimicise marele uriaș se afla acum în pericol datorită unui urmaș de-al uriașului, iar unul din vitejii lui David a venit în ajutorul lui, l-a spijinit și a nimicit uriașul. Atunci oamenii lui David i-au spus: ”Nu ne putem permite să te pierdem, stai de-o parte și lasă-ne pe noi să avem de-a face cu ei; noi vom fi între tine și ei”. Poate vă gândiți că este o interpretare greșită de a-L pune pe Domnul Isus în locul lui David în această situație: ”Doamne Isuse, retrage-Te, vom avea noi grijă de Tine!” Cu toate acestea, în ce privește Biserica există un sens în care acest lucru poate fi adevărat: interesele, cinstea, slava și tronul Domnului Isus sunt strâns legate de Biserică. Problema nu este doar a Lui și într-un fel, El va pierde dacă Biserica pierde. Dumnezeu spune Fiului Său: ”Acesta nu este un prilej ca Tu să Te expui singur. Ai făcut acest lucru, acesta este un prilej pentru Biserică ca Ea să poarte interesele Tale”. Viața lui David, tronul lui David au fost așezate în mâinile acestor oameni, iar ei au văzut ce responsabilitate aveau, ce mare era responsabilitatea lor și ce avea David de pierdut dacă ei nu acționau ferm în privința lui. Trebuie să existe un grup de oameni ai Domnului care se ridică la acest nivel, care văd că importanța extraordinară a tronului Domnului Isus se află în mâinile lor. Într-un sens, acest lucru poate sună a obrăznicie, dar nădăjduiesc că înțelegeți ce vreau să spun. Dacă nu avem responsabilitate în privința forțelor rele și a atacurilor lor, dacă nu suntem tari în Domnul și nu ieșim în întâmpinarea domniilor și stăpânirilor, nu numai noi vom avea de pierdut, ci și Domnul. Tronul Său va fi afectat. Într-un fel, El ne-a făcut acum responsabili pentru problema finală, care nu este de natură personală ci colectivă și corporativă. Deci, trebuie să existe un popor (în cazul lui David se specifică numărul, dar nu trebuie să luăm acest lucru literal: ei reprezintă un grup strâns legat) care a văzut lucrurile mărețe din scrisoarea către Efeseni (adică planul veșnic al lui Dumnezeu cu privire la Isus Cristos, iar locul Bisericii din acel plan este de a fi instrumentul care ajută la deplina sa realizare) și au depășit orice interes personal în privința binecuvântărilor, iar acum sunt predați Domnului și gândului pe care-l are cu privire la Fiul Său, iar ei își dau seama de responsabilitatea pe care o au. Cred că acesta este mesajul pe care Domnul vrea să ni-l transmită cu această ocazie: să nu fim niște creștini ”obișnuiți”, ci să ne dăm seama că Dumnezeu trebuie să aibă un grup de oameni care să fie ai Lui din rândul oamenilor obișnuiți, care sunt ”vitejii lui David” și care stau de partea Lui, ocupându-se de problemele finale ale Domniei lui Cristos. Domnul Însuși este implicat în aceste lupte la care luăm și noi parte, iar ele nu sunt doar luptele noastre, ci ele sunt și luptele Domnului. Există situații și probleme care ni se par uriașe, care ne-ar putea paraliza dacă ar putea. Când Goliat a început să strige, oamenii erau de-a dreptul paralizați, dacă paralizia presupune a mai fi în stare să fugi! Dar în prezența acestui om, puterile i-au lăsat. Puteți rămâne paralizați de situațiile pe care vrăjmașul le aduce în viața voastră și care vă testează credința. Și atunci ce va urma? Ei bine, un factor decisiv în acea situație, va fi dacă ne gândim la noi înșine sau la Domnul, dacă începem imediat să ne compătimim, să ne așezăm pe terenul firii noastre (exact ce vrea vrăjmașul să facem) sau dacă spunem: ”Aici sunt la mijloc Numele Domnului și cinstea Lui; problema adevărată aici este Domnia, Suveranitatea, Ascensiunea Domnului”. Și vorbind astfel, voi înfruntați situația de pe acest teren. Vitejii lui David nu au așteptat întotdeauna ca acești vrăjmași să-și facă apariția și apoi să înceapă lupta. Când vrăjmașii se întrezăreau, acești oameni luau inițiativa. Nu vreau să sugerez că trebuie să stăm nepăsători și să tratăm cu ușurință atacurile forțelor spirituale. Vom face acest lucru spre pierzarea noastră și vreau să vă reamintesc de asemenea că acest lucru este foarte periculos de efectuat în mod individual. Aceasta este slujba Bisericii: asaltul corporativ asupra situațiilor care se ivesc și care ar putea să ne paralizeze de-a dreptul și să ne elimine din luptă. Domnul trebuie să aibă oameni ca aceștia în care se găsește inițiativa Domniei Lui.

Suferind de dragul Trupului

Trebuie să existe unii care fac față situației de dragul altora. Da, sunt mulți creștini, așa după cum tot Israelul era prezent în acea situație, dar atât de mulți nu pot sta pe picioarele lor, nu dețin poziția spirituală necesară, măsura spirituală, ei se află într-o neputință spirituală și tot ce vine în calea lor, fie o încercare serioasă, fie o greutate în plus îi paralizează și înspăimântă. Intenționează vrăjmașul să creeze o situație universală ca și aceea? Nu, de dragul Bisericii trebuie să fie aceia care acceptă această poziție a vitejilor lucrând de dragul altora. Ei sunt cei tari care poartă poverile celor slabi, ei iau inițiativa din partea Bisericii, de dragul Bisericii. Sunt sigur că printre vitejii Domnului Isus, Apostolul Pavel a ”ajuns între primii trei”, iar el a fost unul care a spus: ”de dragul Trupului Său care este biserica” (Col.1:24). El a completat ce a lipsit suferințelor lui Cristos de dragul Trupului Său. A suferit de dragul altora, nu pentru păcat, aceasta a fost suferința lui Cristos de dragul biruinței Bisericii. Nu cred că sunteți nefamiliarizați cu locul imens pe care-l ocupă în Noul Testament tăria și curajul spiritual. Cred că aceste întâmplări au fost scrise în Vechiul Testament despre David și vitejii lui nu pentru a alcătui cărți colorate frumoase cu povestiri pentru copii, ci pentru a simboliza ce înțelege Dumnezeu prin curaj, prin îndrăzneală spirituală, ce înseamnă a fi tare în Domnul. Acestea ne sunt înfățișate ca ilustrații mărețe ce corespund celor citite în Efeseni. Mesajul Domnului pentru noi este că El are nevoie de un grup de oameni, care înțelegând ce implică lupta spirituală, vor depăși poziția intereselor personale și a binecuvântării personale și, de dragul Domnului și de dragul poporului Său, vor lua în serios problema luptei cu forțele spirituale și vor face o cale pentru Biserică.

Din revista ”Un martor și o mărturie”, iulie-august 1949