Bucuria din urma travaliului

de T. Austin-Sparks

Să citim câteva pasaje din Cuvânt.

Genesa 3: 16,17: ”Femeii i-a zis: "Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine." Omului i-a zis: "Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: ,Să nu mănânci deloc din el', blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale.”

Romani 8: 22: ”Dar ştim că până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. Şi nu numai ea, dar şi noi.”

Ioan 16: 21: ”Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.”

Galateni 4: 19: ”Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Cristos chip în voi!”

Nu este prima dată când vorbim despre acest subiect aici. Dar sunt foarte sigur în inima mea că acesta este cuvântul Domnului pentru acest timp. Legea travaliului este scrisă adânc în creație și poate cel mai bine în istoria omenirii. Este o realitate pe care nimeni nu o poate nega. Ea există! Nu putem să ne ascundem de ea. Ne apasă conștiințele și recunoașterea pe tot parcursul vieții noastre.

După cum am văzut, Biblia începe cu instituirea acestei legi: mai întâi în viața umană și apoi în ordinea firească a lucrurilor. Biblia se termină cu abolirea acestei legi. La final, ea este înlăturată complet din orice domeniu al creației. Se poate observa aceasta pe tot parcursul Bibliei. Aproape în fiecare carte a Bibliei această lege a travaliului poate fi întâlnită. Iar în ultima carte, Apocalipsa, care reprezintă o combinare a tuturor lucrurilor din Biblie, descoperim că trăsătura principală a acelei cărți este această lege a travaliului. În orice conexiune, în orice cadru arătat acolo, ea este o carte a travaliului: Biserica este în travaliu, biruitorii sunt în travaliu, popoarele sunt în travaliu, toate corpurile cerești sunt în travaliu. Se simte prezența acestei legi care a acționat pe tot parcursul istoriei. Ea a început cu nașterea primului copil și ia sfârșit cu nașterea unui cer și unui pământ nou.

De aceea este foarte important ca noi să înțelegem semnificația acestei legi. De ce a introdus-o Dumnezeu? De ce a instituit-o? De ce nu a eradicat-o Dumnezeu până acum? De ce a rămas pentru a stăpâni istoria fiecărui individ, fiecărei familii, societățile, popoarele și în special Biserica?

Este foarte important, așa cum am mai spus, ca noi să înțelegem semnificația divină a travaliului. Ce a vrut Dumnezeu ca omul să învețe prin această lege? Desigur, în această dimineață nu suntem preocupați prea mult de oameni în general, nici chiar de lumea largă, deși poate că ar fi instructiv să vedem ce face Dumnezeu în rândul popoarelor, în rândul societăților, în rândul ramurilor industriale, în rândul științei și orice alt domeniu prin intermediul acestei legi. Ea există! Dar acesta nu este obiectivul nostru prezent!

Dacă Biserica este ceea ce ni se dă a înțelege că este și anume: obiectul central a preocupării lui Dumnezeu, a intereselor lui Dumnezeu, centrul spre care se îndreaptă toate activitățile Sale, atunci Biserica are ceva de învățat de pe urma acestei legi. Fără-ndoială că oricât de adevărată este această lege în orice alt domeniu, în cazul Bisericii, ea pare să fie foarte concentrată. Oridecâte ori Dumnezeu a făcut ceva având în vedere Biserica, adică a ales oameni care să-I ducă Numele; oridecâte ori a existat o adiere proaspătă a lucrării Lui, aceasta a luat naștere prin travaliu. Nu trebuie decât să fac aluzie la oamenii lui Dumnezeu care au trăit în primele faze ale istoriei. Prin ce travaliu au trecut aceștia din pricina planului lui Dumnezeu! Vorbesc de ei în sens individual! Gândiți-vă la Avraam! Isaac! Iacov! Iosif! David! Moise! Și toți ceilalți! Despre poporul Israel, El spune: Am văzut suferințele poporului Meu. Le-am auzit strigătele! Le voi ieși în întâmpinare. Poporul Israel, ca și națiune s-a născut prin travaliu, printr-un chin adânc, îngrozitor! La fel de adevărat este și în cazul rămășiței scoase din robie! Știți că acestea sunt cuvintele pe care le-au folosit proorocii cu privire la Israel în acel sens. Ei întotdeauna vorbeau despre travaliul Israelului, despre travaliul Sionului, de nașterea rămășiței din exil care a avut loc printr-un travaliu groaznic, timp de 70 de ani.

Într-o anumită măsură cred că era adevărat, atunci când Domnul Isus S-a născut erau acolo Simeon, Ana și alții care așteptau ”mângâierea lui Israel”. Indiciile arată că ei se aflau în așteptarea unei noi ere. Noua eră nu a luat ființă fără rugăciunile și credincioșia lor, fără suferința lor pentru nașterea lui Cristos în această lume. Știm ce s-a întâmplat la nașterea Lui. Proorocia s-a împlinit: ”Un glas s-a auzit țipând, Rahela își plânge copii pentru că nu mai sunt”. Acesta este travaliul! Era o stare de travaliu prin care Cristos S-a născut.

Dar dintre toate aceste incidente, poate cel mai măreț a fost travaliul Crucii Sale. Ce chin a fost Crucea în ochii ucenicilor, în ochii acelor credincioși! Ei nu erau un grup mărunt de oameni, dar Crucea era pentru ei un chin groaznic. Durerea suferinței! Dar din acest chin s-a născut Biserica! Da, Biserica a luat naștere din acea suferință!

Mergând mai departe ajungem în cele din urmă la sfârșit, unde găsim ultima apariție a acestei legi în Biserică, în creație și în rândul popoarelor și anume, la revenirea Domnului.

Ce vrea Domnul să învățăm? De ce a introdus El această lege la început?

Pe scurt și succint și totuși, dragi prieteni, având un înțeles profund, pentru noi cei de-aici, ca de altfel pentru toți copiii Domnului, lecția principală așa cum o văd eu a acestei legi este aceasta: Domnul a introdus și a instituit această lege a travaliului pentru a aduce cu sine o apreciere adecvată, profundă a valorilor divine.

La început, omului i s-a dat tot ce inima lui putea dori. El a fost binecuvântat cu orice fel de binecuvântare. A fost înconjurat cu tot ce și-ar fi dorit vreodată. Iar el a luat toate acestea ca pe ceva de apucat, ca și cum le-ar fi meritat și le-a tratat atât de ieftin, cu atâta ușurătate, atât de superficial până acolo că, a uitat măreția dragostei lui Dumnezeu care s-a manifestat prin toate acele daruri și prin creația Sa. Omul a uitat ce minunat fusese tot ce făcuse Dumnezeu. Și de dragul ofertei firave pentru satisfacerea proprie, omul a fost gata să renunțe la tot. Puteți vedea foarte clar că acesta era necazul. Nu exista cu adevărat o apreciere din inimă față de dragostea lui Dumnezeu, față de măreția lui Dumnezeu și față de toate darurile pe care i le dăduse Dumnezeu omului. Omul le-a tratat cu atâta ușurătate! Cum au venit, așa s-au dus!

Cred că esența acestei tragedii a fost aceasta: ușurătatea cu care omul poate să întoarcă spatele lui Dumnezeu, să întoarcă spatele cuvintelor lui Dumnezeu. Dumnezeu a rostit acest cuvânt!
Ei și? Ce contează? Ce dacă Dumnezeu a spus ce-a spus?
Ușurătatea cu care întoarcem spatele lui Dumnezeu și renunțăm la El datorită mândriei sau alegerii unei căi pentru plăcerea proprie!

Domnul a instituit această lege a travaliului pentru a recupera simțul valorii. Puteți vedea cu claritate cum lucrează această lege. Știți și voi că dacă nu suferiți pentru un lucru, nu îl prețuiți. Dacă lucrul nu v-a costat nimic, atunci are o importanță minoră în ochii voștri. Dacă ați trecut prin agonie, prin chin din pricina vreunui lucru sau din pricina unei persoane, în privința vreunei situații, acel lucru are o valoare inestimabilă în ochii voștri. Vă veți lupta pentru acel lucru! Veți proteja acel lucru cu o gelozie intensă. Acel lucru este foarte scump!

Și oare nu tot așa lucrează și legea travaliului Domnului? Da, întocmai! Tot ce vine fără valoare, fără preț este tratat cu multă ușurătate, nu-i așa? Cu prea multă ușurătate! Nu are importanța care pe tine te-a costat aproape viața ta! Domnul a introdus acest factor: orice naștere este o problemă pe viață și pe moarte. Viața și moartea se află în echilibru întotdeauna! Întrebarea care se pune este: ce intenție ai? Când sunteți în regulă, o cum se mai bucură inima! Slavă Domnului! Slavă Domnului! Atunci vă închinați! Dumnezeu ocupă locul Lui de drept! Dumnezeu ocupă locul Său. Foarte adesea, în cazul celor care nu i-au acordat Domnului nici un loc până atunci, există acea exclamație spontană: Mulțumesc Doamne!

Observați principiul? Observați cât de adevărat este acest principiu? Așadar, Dumnezeu a instituit această cale dureroasă, această cale a suferinței ca fiind singura cale prin care El putea recupera și institui legea valorii, a lucrurilor prețioase și astfel să-l salveze pe om de superficialitate în privința lucrurilor celor mai valoroase. El a introdus această lege pentru a salva o legătură de inimă cu omul. O legătură de inimă! Aceasta presupune dragoste! Dragoste! Dragoste care întrece cu mult orice disprețuire a Domnului sau ceva ce este al Domnului. Dragoste care are de-a face cu însăși Dragostea, al cărei obiect dacă este pierdut, atunci însăși viața nu-și mai are rostul. Înțelegeți?

Fiecare depozit divin se află pe această temelie. Dragi prieteni, mai devreme sau mai târziu, fiecare depozit divin va accepta această provocare. Tot ce vine de la Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu va trece prin focul suferinței, prin travaliu și asta pentru a se vedea câtă valoare îi acordăm. Cât de mult înseamnă pentru noi acel lucru. Cât de mult din Dumnezeu am văzut în acel lucru. Acea situație, sub această lege, va ajunge o problemă pe viață și pe moarte. Toate lucrurile divine au fost plasate pe această temelie, pe această lege.

Să privim la problema părtășiei cu Dumnezeu, la unirea noastră personală cu Domnul, la această legătură de inimă pe care El a format-o între El și noi. Îndrăznesc să afirm, dragi prieteni că nu există nimic din sfera vieții noastre, ca și copii ai lui Dumnezeu, care să ne ceară atât de mult exercițiu și uneori atâta travaliu ca legătura noastră cu Dumnezeu. Dacă pierdeți cunoștința prezenței Domnului, cunoștința părtășiei cu Domnul pentru o singură clipă, pentru o singură zi veți vedea în ce chin vă veți afla! Ați pierdut cunoștința prezenței Domnului! Domnul nu s-a depărtat, nu v-a părăsit, căci așa a promis El că nu o va face, dar asta nu înseamnă că El nu va îngădui ca noi să trecem prin vremuri când nu mai avem cunoștința prezenței Lui. Când norii se adună și El pare să ne fi părăsit, pare să fie foarte departe de noi și ne-a lăsat singuri, atunci ce se întâmplă? Contează pentru noi ce se întâmplă? Contează? Putem merge mai departe? O, nu! Oricine care cunoaște adevărata unire cu Domnul va trece prin travaliu din cauza acestei probleme. Niciodată nu se va odihni până nu va recupera ce a pierdut, până ce Domnul spune: acest lucru trebuie să fie păstrat pe temelia valorii. Aceasta este singura cale de recuperare. Prin suferință! Nu-i așa? Însăși părtășia pe care o avem cu Dumnezeu trebuie să ajungă în acel punct când este o problemă pe viață și pe moarte.

Am putea să ilustrăm acea controversă pe care Moise a avut-o cu Domnul legată de poporul Israel. Uneori, mie îmi pare că Domnul Se joacă! Da, Se joacă! Domnul îi spune lui Moise: dă-te la o parte și voi nimici acest popor! Lasă-Mă să-i șterg de pe fața pământului! Voi face un alt neam de oameni. Ce face Moise? O, nu, el nu acceptă propunerea lui Dumnezeu. El argumentează și-L face pe Dumnezeu să renunțe la planul Său.
Șterge-mă din cartea Ta dacă nu îi vei ierta.
Ce făcea Domnul?
Eu cred că Domnul făcea toate astea pentru a-l aduce pe acel om, Moise, în unire strânsă chiar cu inima Sa. Cred că în inima Lui, când Moise a rostit acele cuvinte, Domnul a spus: aici am vrut să te aduc Moise! Asta am căutat: să văd cât de prețios este poporul Meu în ochii tăi, să văd cât de scumpe sunt interesele Mele pentru tine, cât de scumpă este investiția pe care am făcut-o în acest popor în ochii tăi. Eu trebuie să am lângă Mine oameni care trec cu Mine prin travaliu și-i acordă valoarea corectă și care nu vor ceda cu ușurință. ”Șterge-mă din cartea Ta”. Vedeți voi problema care se pune aici? Este o problemă pe viață și pe moarte! Aceasta este inima lui Dumnezeu! Este legătura de inimă pe care o caută Dumnezeu!

Ce să mai spunem despre valorile Crucii Domnului Isus? O, sunteți voi obosiți de Cruce? Ați obosit auzind vorbindu-se atâta despre Cruce? Cu puțin timp înainte de a pleca în America, fratele H. mi-a spus că în timpul pe care l-a petrecut cu studenții într-un centru retras a vorbit cu ei despre Cruce, iar ei i-au spus: ”O, suntem atât de obosiți să tot auzim despre Cruce. Nu aveți alt subiect despre care să ne vorbiți? Vorbiți-ne despre altceva, nu despre Cruce!” Sunt valorile Crucii o chestiune pe viață și pe moarte pentru noi? Le tratăm cu ușurință? Este Crucea doar o învățătură? Un adevăr? Sau are o valoare infinită și inestimabilă?

Cum stau lucrurile în privința vieții divine? Da, viața divină! Oare, nu încearcă Domnul să ne ducă în punctul unde vrea ca noi să recunoaștem valoarea infinită a vieții divine? Chiar și din punct de vedere fizic! În spatele suferinței noastre fizice se află acest secret: Domnul vrea să ne ducă în locul unde viața divină, viața Lui este totul pentru noi! Și noi ajungem să punem stăpânire pe această viață! Ajungem să evaluăm valoarea ei reală, ce înseamnă această viață divină pentru duh, suflet și trup. Așa că Domnul ne duce în situații unde, dacă nu există viața Lui, nu va exista supraviețuire. Dacă acum nu dovedim adevăratele valori ale vieții divine suntem terminați. Suntem terminați! Totul s-a isprăvit! Dacă nu-L cunoaștem pe El în puterea învierii Lui suntem terminați! Aceasta nu este o teorie, o învățătură, ci este ceva ce a intrat în istoria noastră, ceva ce face parte din ființa noastră. Viața divină? Da, fără ea suntem pierduți și nu vom supraviețui! Fie este așa, fie este moarte. Vedeți voi, Domnul lucrează având în vedere această viață pentru a o face reală. O, dacă v-ați da seama dragi prieteni și v-ați deștepta în privința acestei vieți divine, dacă ați vedea valorile infinite ale vieții Lui, pe care El v-a dat-o! O, atât de mulți, atât de mulți creștini spun: da, am primit viața veșnică în Isus Cristos! Dar ce înseamnă acest lucru ca și o realitate practică de zi cu zi? Ce înseamnă viața divină pentru omul luat ca întreg: pentru duh, suflet și trup? Așa a intenționat Dumnezeu lucrurile pentru noi toți!

Iată o altă valoare: Cuvântul lui Dumnezeu! Nu voi spune prea multe, dar câte valori cuprinde Cuvântul lui Dumnezeu? O, nu-i așa că ducem lipsă de exercițiu în această privință? Cât de mult vă aflați în travaliu pentru un cuvânt din partea lui Dumnezeu? Cât de mult ați stat pe genunchi, cu fața plecată ca Dumnezeu să vă dea unul din cuvintele Sale? Un cuvânt de la Dumnezeu primit în mod personal pentru situația în care mă aflu. Și când Dumnezeu v-a vorbit, oare nu v-a vorbit trecând prin travaliu? Nu v-a adus mai întâi într-o situație unde doar dacă El vă vorbește puteți depăși situația? Doar dacă vă spune un cuvânt puteți înainta? Nimic nu se întâmplă dacă situația este privită cu ușurătate. Nu este vorba că deschideți Scriptura și citiți din ea un cuvânt, la întâmplare! Nu, trebuie să treceți prin travaliu pentru a obține un cuvânt de la Dumnezeu. Cuvântul de pe buzele Lui ajunge atât de scump în ochii voștri încât el va fi o valoare pentru viața voastră. Și dacă nu aveți acea valoare veți muri! ”Omul nu va trăi doar cu pâine, ci va trăi cu orice cuvânt rostit de Dumnezeu”. Va trăi! Va trăi! Care este alternativa? Va muri. Veți muri dacă nu veți primi un cuvânt din partea lui Dumnezeu! Viața noastră personală atârnă de Cuvântul lui Dumnezeu! Așa ar trebui să fie pentru noi cuvântul Său!

Și ce să mai spunem despre Biserică? O, dragi prieteni, aici ne atingem de ceva cu privire la care noi toți trebuie să înțelegem clar lucrurile. O, avem atâta învățătură despre Biserică! Deținem toate adevărurile și doctrinele cu privire la Biserică. Poate ați obosit auzind vorbindu-se mereu despre Biserică! Despre Trupul lui Cristos! Despre legătura dintre mădulare! Știți voi prieteni, că există copii ai Domnului care ar da tot ce ar putea pentru a avea acest cuvânt, pentru a cunoaște ceva din părtășia care este atât de ieftină în ce ne privește pe noi! O, un ceas petrecut cu copii Domnului! O zi petrecută în părtășie cu sfinții! O, să poți să fii în mijlocul sfinților! Dar aceștia cunosc ceva din valoarea Bisericii datorită travaliului! Iar noi din experiența pe care o avem, vorbim într-adevăr din experiență, am învățat adevărul Bisericii nu doar din Biblie, ci pe această cale: nevoia absolută a altora ! Nevoia copiilor Domnului! Dacă nu ar fi fost copiii Domnului, nu am fi depășit situația! Da, așa este! Așa că Domnul ne duce în situații unde doar Biserica ne poate salva, dacă aș putea folosi o astfel de exprimare. Doar Biserica ne mai poate scăpa! Doar legătura dintre mădulare poate fi viața noastră! Nu luați cu ușurătate aceste lucruri! Nu le puneți de-o parte cu ușurință. Dragi prieteni, credeți-mă, nu sunt prooroc, dar credeți-mă că dacă ați fost aduși în orice mod vital în legătură cu adevărul Bisericii, mai devreme sau mai târziu, acesta va ajunge în viața voastră o chestiune pe viață și pe moarte! Dumnezeu să facă să nu fie prea târziu! Să ajungeți la final spunând: o, doar dacă aș fi prețuit mai mult și apreciat darul măreț al Bisericii și toate valorile care sunt legate de ea, nu aș fi astăzi aici unde sunt. Dar sunt aici pentru că am tratat cu prea multă ușurătate lucrurile valoroase ale lui Dumnezeu. Spun din nou: mai devreme sau mai târziu - Dumnezeu să facă să nu fie mai târziu sau prea târziu - veți ajunge într-un mod foarte practic să înfruntați adevărurile pe care Dumnezeu vi le-a dat. Și aceasta va însemna viața sau moartea voastră! Dumnezeu v-a dat mult, o nu le tratați cu ușurință! Nu forțați mâna Domnului de a vă trece prin suferință și chin adânc pentru a vă învăța valorile pe care vi le-a dat! Aveți grijă! Pe El L-a costat totul pentru a ne aduce unde suntem. Să nu acordăm o valoare prea mică prețului pe care El l-a plătit!

Dar nu aici vreau să mă opresc! Am citit acel pasaj din Ioan 16:21. Acolo există două aspecte. Pe de o parte, femeia se află în durerile nașterii și așa mai departe, dar pe de cealaltă parte, totul s-a încheiat, copilul s-a născut iar ea uită durerea travaliului datorită bucuriei că un om s-a născut pe lume. Domnul nu a intenționat vreodată ca suferința să aibă ultimul cuvânt de spus. El nu a intenționat niciodată ca travaliul să aibă ultimul cuvânt. El nu a intenționat niciodată ca finalul să fie moartea, deși moartea face parte din echilibrul acestei situații. El nu a intenționat niciodată să se termine lucrurile astfel.

El a trecut prin chin pe acea familie mică din Betania, da, printr-un chin amarnic. Dar El a spus: aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu! Chiar în travaliul Domnului stă scrisă legea nădejdii, legea unei noi perspective! Și tot ce vreau să spun în legătură cu ea în această dimineață este acest lucru: noi, fie individual, fie colectiv, putem trece prin perioade de adâncă suferință, de încercare, totul pare dezechilibrat. O cât va mai dura? Cât va mai dura? Suntem în strânsoarea acelei crize.

O, de am crede cu toată inima că deși trecem pe această cale mai mereu în istoria vieții noastre, atunci când rămânem sub mâna lui Dumnezeu acele încercări au ca scop ceva nou, ceva mai bun, o nădejde nouă, o perspectivă nouă! Nu care cumva să credeți că finalul este rușine, remușcare, dezamăgire!! Dumnezeu nu a instituit legea travaliului pentru ca acesta să fie sfârșitul. El a instituit legea travaliului pentru ca ceva infinit de prețios să poată lua naștere. Și aceasta se întâmplă mereu și mereu, nu-i așa? Orice situație nouă neprevăzută lucrează ceva din Domnul în noi, ea este mai scumpă decât cea dinaintea ei, dar este costisitoare! Este costisitoare!

Dacă aș putea spune astfel, dragi prieteni, cei care au trecut prin travaliu sau se află în suferință și acum, se simt înclinați să spună: ”sunt într-o înfundătură! Am numai de pierdut! O, nu, aceasta nu este calea Domnului! O, am trecut prin atâtea necazuri, dar acesta din urmă a pus capac la toate celelalte! Sunt terminat!” Și într-adevăr, este suferința cea mai îngrozitoare! Dar când a trecut, ciudat lucru despre natura umană cu privire la un lucru anume este că, uităm chinul prin care am trecut. Dar ce a adus acest chin? Ce a lăsat în urmă acel chin este lucrul care domină și guvernează toate lucrurile pe mai departe. Nu-i așa? Valorile care ne-au fost aduse!! Să presupunem că toată viața pe care am trăi-o nu ar fi atinsă de nici un fel de chin! Viața ar fi insuportabilă! Dar chinul trece, iar noi încă trăim prin valorile rămase în urma lui!

Cred că am spus tot ce aveam de spus. Amintiți-vă că acea atitudine ieftină față de lucrurile lui Dumnezeu nu va duce decât la dezastru! Necredința va sfârși în disperare! Credința în Dumnezeu într-o zi grea și întunecată va produce ceva nou, ceva mai bun! Dacă tratăm cu ușurătate valorile noastre spirituale, nu va rezulta nimic esențial. Domnul să ne dea înțelegerea cuvenită pentru a vedea valoarea fiecărui lucru pe care El ni l-a dat și în care ne-a așezat.

Domnul să ne scape de a trata valorile Lui cu superficialitate! Și fie ca legea dragostei, a dragostei infinite pentru El și pentru toate lucrurile care se află în El să fie scrisă adânc în inimile noastre!

Mesaj audio: ”Joy Out of Travail” - noiembrie 1958