Lărgirea prin luptă

de T. Austin-Sparks

”Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii, şi pentru mine, ca, ori de câte ori îmi deschid gura, să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei, al cărei sol în lanţuri sunt; pentru ca, zic, să vorbesc cu îndrăzneală, cum trebuie să vorbesc.” (Efeseni 6: 10-20).

Cred că vă este cunoscut faptul că scrisoarea Efeseni din Noul Testament corespunde cărții Iosua din Vechiul Testament. În privința cărții Iosua, Domnul spusese copiilor Săi înainte de a intra în țara promisă că El le dăduse țara, că fiecare palmă de pământ pe care călca piciorul lor era a lor ca dar din partea Lui; adică, țara era deja în posesia lor și că vrăjmașii le erau supuși. În El, aceasta era o problemă încheiată. Cu toate acestea, atunci când au intrat propriu-zis în țară, ei au găsit că trebuiau să lupte pentru fiecare centimetru. Nu exista nici o contradicție aici, căci ei se luptau pentru ceva pe care Domnul li-l dăduse deja. Adesea am spus așa: ei se luptau în victorie și nu pentru victorie. Era vorba de un caz unde aveau credință și nu așteptau să primească credința. Desigur, la mijloc era problema moștenirii și a lărgirii proprietăților lor, iar ei nu ajunseseră să stăpânească nici măcar o palmă de pământ, nu se extinseseră în toată țara, nici nu se împrăștiaseră, doar fuseseră provocați pe tot drumul și biruiseră acea provocare.

Aceasta este exact poziția Bisericii care se află în locurile cerești. Locurile cerești din ”Efeseni” corespund Țării Făgăduinței din cartea Iosua, adică locurile cerești în Cristos Isus. Ele Îl reprezintă pe Domnul în toată plinătatea vieții și poziției Lui înălțate, iar acea plinătate are de-a face cu Biserica. Ea este plinătatea Lui, dar pentru ca Biserica să intre în posesia oricărei măsuri din Cristos, oricărei măsuri de plinătate și lărgire spirituală, ea trebuie să treacă prin luptă spirituală. Domnul a permis vrăjmașilor să rămână în țară, deși El le spusese că țara era a lor, iar vrăjmașii țării le erau supuși. El nu a mers înainte pentru a izgoni vrăjmașii din calea lor. El i-a lăsat acolo, pentru ca ei să facă acest lucru. Deși prin Cruce vrăjmașul este înfrânt și totul este asigurat Bisericii, Domnul a lăsat vrăjmașul pentru ca Biserica să ajungă la o poziție spirituală, eficientă și nu la o poziție mecanică sau teoretică a plinătății. De aceea, vrăjmașul este instrumentul Domnului de a conduce Biserica prin luptă la locul ei.

Desigur, în această scrisoare, moștenirea are două aspecte. Domnul are o moștenire în sfinți, adică copiii Domnului sunt moștenirea Lui. Pe de cealaltă parte, moștenirea sfinților este Însuși Domnul, iar acestea două – Domnul obține ce și-a pus în gând și intrarea noastră în posesia lucrurilor pentru care am fost chemați – reprezintă o chestiune a lărgirii spirituale zi de zi, efectuată prin mijloacele luptei spirituale.

Nevoia de întărire a duhului

La ce se rezumă acest lucru? Într-un cuvânt, este o chestiune ce ține de tăria duhului. Măsura noastră spirituală reprezintă puterea noastră spirituală. De aceea, acest fragment începe cu: ”Încolo, fraților întăriți-vă în Domnul (sau, de-acum încolo: sunteți făcuți puternici în Domnul!) și în puterea tăriei Lui”; aceea este măsura voastră și doar lupta spirituală va decide tăria voastră spirituală. Dacă suntem apăsați și întâmpinăm împotriviri, dacă renunțăm repede și ne prăbușim din cauză că lucrurile încep să se îngreuneze, aceasta determină măsura tăriei noastre spirituale, măsura lui Cristos în noi. Dintr-un punct de vedere, trebuie să-L măsurați pe Cristos prin contactul avut cu vrăjmașul. Mergeți înapoi la viața pe care El a trăit-o pe acest pământ și veți vedea cât a avut de câștigat vrăjmașul, cât de mult a reușit să-L doboare și veți descoperi că așa ceva nu s-a întâmplat niciodată, în nici o împrejurare, pentru nici o clipă. Domnul Și-a dovedit măsura spirituală când a întâmpinat rezistență din partea forțelor spirituale. Satan și toată împărăția lui sunt uniți împotriva Acelui Om – iar Acel Om biruiește, aruncă afară pe prințul acestei lumi, îi ia în stăpânire împărăția și-l jefuiește de putere. Măsura lui Cristos este văzută când El îl înfruntă pe vrăjmaș; iar măsura noastră spirituală este determinată de cum înfruntăm vrăjmașul. Pur și simplu, măsura noastră spirituală este o chestiune de tărie spirituală.

Acest lucru se poate vedea aici în două feluri. Așa cum ne arată restul pasajului, există multe forme prin care vrăjmașul se infiltrează pentru a obține o poziție dominantă. Nu vom lua fiecare piesă a armăturii pentru a o studia, dar fiecare arată spre o formă de asalt din partea vrăjmașului. Coiful sugerează o lovitură la nivelul minții, adică un asalt asupra gândurilor. Cât de rezistente sunt gândurile noastre la atacuri? Cunoaștem asalturile cumplite ale vrăjmașului asupra gândurilor noastre pentru a le duce în captivitate, pentru a ne domina gândirea și raționamentul nostru. Alteori el va asalta inimile noastre: sentimentele, emoțiile, afecțiunile, dorințele. Platoșa sugerează acest gen de atac spiritual. Alteori organele vitale, spatele este asaltat, așa cum sugerează ”mijlocul încins cu adevărul”. Așa cum spunem noi: vrăjmașul ”va lovi sub centură” dacă va putea. Aceasta sugerează o formă de asalt spiritual unde vom fi complet răniți dacă nu avem grijă, dacă nu avem măsuri de precauție. Deci, luați fiecare parte a armăturii și veți vedea că fiecare simbolizează o formă spirituală de luptă, locul unde se dă lupta la un moment dat. Astăzi lupta se dă aici, mâine acolo. Sunt eu destul de tare pentru a-i ține piept vrăjmașului? Pot eu să-l înfrut spiritual la nivelul gândurilor? Pot eu să-l înfrunt spiritual, la nivelul inimii acolo unde sunt toate sentimentele? Aceasta va determina măsura mea spirituală. Așadar, avem nevoie de tărie în această privință.

Nevoia de înțelegere

Urmează apoi nevoia de înțelegere. Cele două lucruri care marchează gradul spiritual sunt tăria și înțelegerea. Veți vedea acest lucru pe tot parcursul Noului Testament. Este o chestiune atât de înțelegere, cât și de tărie. Într-un fel, poate suntem tari, dar nu realizăm prea multe cu tăria noastră deoarece nu avem înțelegerea corespunzătoare. Pe de cealaltă parte, putem avea un fel de înțelegere și să cunoaștem totul despre situațiile prin care trecem și totuși să nu le facem față. Acești doi factori trebuie să meargă împreună. Deci, cuvântul folosit aici este ”uneltirile diavolului”. Nu doar atacurile violente, cumplite ale tăriei lui trebuiesc recunoscute, ci și viclenia lui. El știe unde să atace la un moment dat și când momentul este propice pentru a ataca, el va elabora o situație care este foarte prielnică scopului său. El ne aduce acolo unde vom acționa prin gândurile noastre, prin felul nostru de gândire, prin modul nostru de rațiune, prin modul nostru de a face planuri și apoi, ne va trânti la pământ chiar prin gândurile noastre. Uneori el acționează doar în sfera sentimentelor, agitându-le, aducând în calea noastră situații care ating inimile noastre într-un mod foarte profund. În acea clipă, viața sentimentală se află în pericol, așa că el atacă violent în dreptul ei. El este foarte șiret, foarte inteligent, foarte informat. Pentru a ne opune lui, trebuie să avem înțelegere spirituală ca să putem vedea intenția lui și să ne dăm seama de tacticile lui. Înțelegerea spirituală este o chestiune ce ține de măsura spirituală. Cât de adesea este cineva doborât de asalturile vrăjmașului, este pur și simplu doborât la pământ, iar altul vine și-i spune: ”Nu ai văzut Cutare că aceasta a fost lucrarea vrăjmașului care te-a dus în cele din urmă acolo unde a vrut să te ducă?” Iar Cutare răspunde: ”Dacă aș fi văzut, nu i-aș fi permis!” Dacă avem înțelegere spirituală pentru a întâmpina uneltirile lui, atunci avem și măsură spirituală. Nevoia noastră nu este doar de a fi tari în sensul de a fi înrădăcinați și de a ne strânge pumnii, ci de a avea tărie înțeleaptă. În fond și la urma urmei, un om puternic poate fi biruit, poate fi învins cu puțină istețime, datorită unei viclenii și nu neapărat datorită forței fizice.

Cristos – un scut potrivit în orice atac

Însuși Pavel a fost un exemplu remarcabil al tăriei combinate cu înțelegerea spirituală. Gândiți-vă la starea în care se afla atunci când a scris chiar aceste cuvinte: ”al cărui sol în lanțuri sunt” (Efes.6:20). Ce contradicție! Ce absurditate! Pavel, în lanțuri, închis, avea un motiv extraordinar de a renunța, de a slăbi spiritual, de a lua o atitudine de neajutorare; dar de fapt el era foarte puternic. Poate că și el își pierduse nădejdea cu privire la acea situație cu care se confrunta, nu doar personal, ci cu privire la toate bisericile, el putea fi înfrânt de-a binelea de toată complexitatea situației. Dar el dă dovadă de o înțelepciune minunată. Această armătură așa cum o vede Pavel în viața spirituală, arată o înțelepciune foarte mare din partea lui. Gândiți-vă la această armătură, la fiecare piesă-n parte! Asaltul asupra minții este reprezentat de coiful mântuirii. Cât de potrivit, cât de nimerit este el! Ce reprezintă asaltul asupra inimii? Ce ne doboară cel mai mult din partea vrăjmașului? Duhul de acuzație, de condamnare, aducerea unei stări în inima noastră de neputință, de nevrednicie și de inutilitate proprie, pentru ca inima noastră să se scufunde în disperare. Pavel spune cu atâta înțelepciune: ”Remediul pentru acest asalt este folosirea platoșei neprihănirii, dar nu neprihănirea voastră. Înfruntați vrăjmașul cu neprihănirea Altuia; căci este singurul mod de a face față asaltului.” Mergeți la fiecare obiect al armăturii și veți vedea cu câtă înțelepciune este expus fiecare, cât de inteligent! În cazul fiecărei expuneri Pavel dă dovadă de o înțelegere minunată, de măsura spirituală pe care o are; căci și Pavel putea să cadă cu ușurință sub aceste apăsări, ca oricare alt om, dacă ar fi acceptat o altă atitudine. El ar fi putut argumenta: ”Toate aceste biserici s-au întors împotriva mea, toți acești frați m-au părăsit, iată-mă aici în închisoare, prizonier: Domnul are cu siguranță ceva împotriva mea! Negreșit, ceva nu este în regulă cu mine!” Dacă ar fi acceptat acea atitudine, nu ar mai fi trecut mult până ajungea prizonierul închisorii lăuntrice din Castelul Uriașei Disperări. Dar el a folosit coiful mântuirii și platoșa neprihănirii și restul armăturii, prin aceasta el arătând ce măsură avea. Noi nu ne putem compara cu el, dar el ne arată ce reprezintă cu adevărat lărgirea spirituală. Lărgirea spirituală înseamnă a fi tare și înțelept în luptă. Așadar, gradul nostru spiritual se vede în timpul luptei prin tăria și înțelegerea spirituală de care dăm dovadă.